Prietenie şi existenţă în expoziţia de pictură „Toamnă la Bozgani” – Tureac

Pictorul Gheorghe Toxin întreţine o relaţie misterioasă cu lumea, conştient de faptul că tăcerea din imagini poate fi o formă profundă de comunicare cu cei din jur. O provocare mereu prezentă, dar în acelaşi timp o prezenţă în culori, o iubire fără leac, adeseori meditaţii asupra vieţii, temele şi subiectele abordate în tablourile sale redate într-un limbaj delicat surprind dimensiunea egală a satului pendulând între un ton grav şi unul vesel. Mişcarea, freamătul, instantaneul, contrastele fără stridenţe sunt sensibile şi subtile. A avut în viaţă şansa de a aduna, călătorind prin lume şi prin ţară, imagini de o clipă, uneori nemaivăzute, întrupate din lumină, neegalate de timp.
Impresionat şi dotat cu un deosebit simţ artistic inventează culori şi se bucură de favorurile harului dăruit de divinitate, precum compozitorul unei simfonii sau poetul. În pictura lui nu se distinge incertitudine sau nelinişte instinctivă. Lumina şi întunericul sunt de aceeaşi natură, iar pictorul îndrăzneşte adeseori să le exprime ca pe o poezie religioasă. Porţile de intrare în universul pictural sunt lămuritoare. Gardurile din tablourile lui exprimă doar o perspectivă asupra lumii. Universul culorilor este predominant vizual şi nu anulează încrederea din spaţiul rural.
Modul în care este redată imaginea ce cuprinde materia percepută de ochiul neavizat face ca nimicul să devină un superlativ al preaplinului trăirii sale interioare. Pictorul îndeamnă la cercetarea benefică a actului de creaţie. Dincolo de problemele personale, autorul îndeamnă prin lucrările ce vor fi expuse în luna mai, atât la Şcoala Gimnazială Tureac, cât şi la Bistriţa, la o deschidere spre noutate în domeniul creativ, la meditaţie.
Nu întâmplător, şcoala de la Iaşi ancora şi ancorează încă pe absolvenţi cu picioarele în realitate şi mai puţin cu capul în nori.
Aceste calităţi constituie argumente în favoarea manifestării interesului pentru a vizita expoziţia „Toamnă la Bozgani”, în care e cuprins de fapt cartierul considerat mărginaş – „Bozgani”. Numele vine de la un anume Iosif Bozga. Acesta neavând copii, a vândut terenul, împărţindu-l în două părţi. Relaţia cu publicul va fi o sinteză a senzorialului şi a integrităţii lumii. Lumea este compusă din imagini văzute, dar şi nevăzute, adeseori reduse la schemă.
Iubitor de frumos, plasticianul conturează în lucrările sale o filozofie a iubirii şi se raportează constat la viaţa simplă în care există o lume ce poate constitui iertarea aproapelui, deci profund morală.
În multe privinţe, viziunea artistică redă fidel imaginea, dar apelează şi la resursele fantasticului, în zonele tăinuite ale sufletului. Se observă tradiţionalismul de bună calitate care dă impresia unei linii continue care, uneori, ar putea deruta.
Prin rodul imaginaţiei omului care a studiat matematica, la nivelul subconştientului şi a vremurilor petrecute în copilărie, la ţară, pictorul îşi descoperă în lucrările sale propria identitate. Legătura dintre lume şi sine devine un moment important, profund şi complex, dincolo de ezitări, surprinzător de proaspăt, de un lirism purificat în evoluţia pentru posteritate.