"Prindere şi ucidere"? Sau "Sterilizare şi Returnare"?

Robert SMITH

Preşedinte, Fundaţia pentru Protecţia Câinilor Comunitari şi SOS Dogs project

- traducere din engleză -

România are o problema serioasa in privinţa câinilor. Exista un imens exces pe străzi - şi prea puţini stăpâni responsabili care sa îngrijească şi să sterilizeze aceşti câini.

De când România a devenit o tara democratica in 1990, politicienii au fost refractari în a rezolva aceasta problema prin atacarea rădăcinii acesteia. Nu au reuşit să înţeleagă de unde provin aceşti câini nedoriţi. Nu au reuşit să studieze ecologia canina. S-au mulţumit să demareze campanii sporadice si costisitoare de ucidere a acestor câini, campanii care invariabil au eşuat.

Acolo unde s-au încercat campanii de sterilizare, nu au fost finanţate sau gestionate corect şi nici nu s-au concentrat pe sursa acestei probleme: câinii cu stăpân şi cei nesupravegheaţi de către stăpâni.

"Sterilizare şi returnare" în Oradea - o poveste de succes

În 2004 (când SOS Dogs şi-a început activitatea) existau cel puţin 4200 de câini nesupravegheaţi in Oradea, o densitate de 70 de câini nesupravegheaţi per km2. Până la 23.09.2006 SOS Dogs Oradea numărul s-a redus la 1224 de câini, o densitate de 20.4 câini per km2.

Iar la 30.04.2010 numărul câinilor nesupravegheaţi din Oradea era de 10.5 câini per km2, ceea ce înseamnă un număr total de 630 de câini. În plus există aproximativ 10 câini cu stăpân per km2 care sunt supravegheaţi în mod adecvat.

Metodologie şi definiţii

Am numărat toţi câinii care nu se afla in condiţii totale de securitate: câinii fără deţinător. câinii nesupravegheaţi de stăpâni. Câinii insuficient supravegheaţi. Nu am luat in considerare câinii aflaţi sub control sau cei sterilizaţi de către stăpânii lor. Câinii supravegheaţi, cu stăpân. nu reprezintă o problema sociala, mai ales daca sunt vaccinaţi si sterilizaţi.

Pentru estimarea numărului de câini am folosit metoda" trans-circuitului", conducând cu o viteza de 10-15 km/h dintr-o parte în cealaltă a oraşului, evitând străzile principale, si acoperind cat mai multe străzi diferite, zone industriale, cartiere cu blocuri, asigurându-ne întotdeauna ca nu trecem de 2 ori prin aceeaşi zona. Străzile trec inclusiv prin centrul oraşului. Prin aceasta metoda se presupunem ca putem observ a toţi câinii pe o raza de 50 m în jurul maşinii. La intersecţii sau în câmp deschis putem vedea la o distanţă mai mare de 50m. Măsurând distanţa parcursă în km şi împărţind la 10 obţinem numărul de kmp parcurşi.

Aceasta numărare o efectuam in perioade de clima temperata (cca 16-22 grade Celsius), în zile înnorate dar fără ploaie, în general după-amiaza târziu sau seara. Putem astfel surprinde toţi câinii. Mulţi deţinători permit câinilor să iasă în stradă, cea mai mare densitate de câini cu stăpân fiind seara si in week-enduri. In data de 23.09.2006 am numărat 102 câini pc o distanta de 50 km. In data de 30.04.2010 si 09.05.2010 am numărat 108 câini pe 103 km.

Prinderea şi uciderea - o pierdere de bani şi o metodă menită să eşueze

Multe oraşe din România au încercat in ultimii 20 de ani sa rezolve problema câinilor prin colectarea şi uciderea lor, de obicei prin metode barbare. Mulţi iubitori de animale au încercat sa convingă primăriile să nu mai ucidă câinii ci să-i ţină în adăposturi. Aceasta metoda nu este practica, este foarte costisitoare si foarte cruda deoarece adăposturile primăriilor devin invariabil "Auschwitze-uri canine".

De ce "prinderea si uciderea" eşuează întotdeauna?

Deoarece este focusata greşit.

Sursa problemei câinilor de pe strada nu o reprezintă câinii sălbătici care caută hrana. Câinii care se reproduc cu succes sunt câinii cu stăpân sau cu protectori sau cei bine hrăniţi. Foarte putini pui proveniţi de la câinii sălbătici pot supravieţui. Mulţi pui ai câinilor bine hrăniţi din staţiile de benzinărie, întreprinderi, blocuri, parcări supravieţuiesc cel puţin până la vârsta la care se pot reproduce. Când primăriile vin sa prindă aceşti câini bine hrăniţi, cei care îi îngrijesc încearcă să-i protejeze. Unii chiar ii mituiesc pe hingheri să le lase câinii în pace.

Ceea ce înseamnă ca nu câinii sunt o problema in sine. Noi trebuie sa ajutam persoanele care hrănesc si supraveghează aceşti câini fertili sa ii sterilizeze, iar în privinţa stăpânilor de câini sa-i convingem sa-si sterilizeze animalele pentru ca altfel puii acestora vor ajunge in strada.

Singura soluţie pe termen mediu: "Sterilizare si Returnare"

Aşa cum am demonstrat in jud. Bihor persoanele care au câini sau ii îngrijesc vor coopera in cadrul programelor de "Sterilizare si Returnare" implementate de către organizaţii de protecţie a animalelor care au credibilitate. Unii posesori de câini cum ar fi cei din comunităţile de ţigani sau personalul întreprinderilor chiar dacă vor fi reticenţi la început vor începe să aibă încredere când vor vedea ca le sunt înapoiaţi câinii sănătoşi, vaccinaţi si sterilizaţi. Acest program nu poate fi implementat in nici un caz de către muncitori angajaţi ai primăriei care nu sunt educaţi si sunt slab motivaţi şi în nici nu poate fi implementat de către oameni care înainte prindeau, otrăveau sau omorau câini.

Costuri "sterilizare şi returnare" versus "prindere şi ucidere" (preturile NU INCLUD TVA şi restul COSTURILOR AFERENTE (personal, combustibil etc.) care sunt comune pentru ambele metode)

Se consideră greutatea medie a unui câine de 20 kg

Costuri "sterilizare şi returnare":

ridicare/prindere cu mâna de către ONG-uri 0

anestezic 1.01 euro/câine

fire sutura, analgezice 4.17 euro/câine

hrana 5 zile 1.77 euro/câine

TOTAL (fără TVA) = 6.95 euro/câine

Costuri "prindere si ucidere": - tranchilizant 3.81 euro/câine

hrana (14 zile): 5 euro/câine - anestezic 1.01 euro/câine

soluţie eutanasie 3.47 euro/câine

TOTAL (fără TVA) = 23.29 euro/câine

În cadrul acestei comparaţii se presupune ca salariul medicilor veterinari, al personalului, combustibilul şi celelalte cheltuieli sunt aceleaşi indiferent dacă gestionarea se face prin metoda "prindere şi ucidere" sau "sterilizare şi returnare".

Deoarece Legea nr. 227/2002 specifică faptul că adăposturile trebuie să fie conform standardelor UE, iar câinii trebuie vaccinaţi şi deparazitaţi, până li aceste costuri sunt la fel.

Costuri pentru 10 ani - "Sterilizare şi Returnare" versus "Prindere şi Ucidere"

Costul programului "sterilizare si returnare" implementat la nivel naţional este de I euro/cetăţean in primul an*, scade la 0.75 euro/cetăţean in anul al doilea an, apoi la 0.60 euro/cetăţean in al treilea si al patrulea an, in al cincilea an la 0.50 euro/cetăţean, 0.40/cetăţean in anul al şaselea, 0.70 euro/cetăţean in al şaptelea si al optulea an, în anul al nouălea si al zecelea va costa 0.20 euro/cetăţean pentru protectorii de zona si pentru programe de adopţie. Acestea presupunând ca nu vor fi abandonuri din zonele înconjurătoare. Deci, într-un oraş cu o populaţie de 200.000 de cetăţeni cu 8000 de câini, costul pentru 10 ani va fi de 995.000 euro.

Costurile "prinderii si uciderii" presupunând ca hingherii prind si ucid 25% din populaţia canina in fiecare an, va fi de 225.000 euro in primul an*, apoi 175.000 pentru fiecare an, cu nicio reducere pe termen lung a populaţiei canine nesupravegheate. In concluzie, costul pentru 10 ani va fi de 1.8 milioane de euro si încă vor fi 6000 de câini sau chiar mai mulţi într-un oraş tipic cu o populaţie de 200.000 de locuitori.

* costul primului an este mai mare datorita achiziţiei de echipament, vehicule, etc.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5