Prof. Cristina Catalano: Mândria este cea pe care o resimt în permanenţă

-De ce aţi optat în clasa a IX-a pentru Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”?

-Am optat pentru acest colegiu, deoarece în anul 1995, anul admiterii în liceu, s-a înfiinţat profiulul pedagogic cu specializarea învăţător-educatoare în orasul Bistriţa (până în acel an fiind doar la Năsăud).

-Cum a fost prima întâlnire cu colegii, dar cu profesorii?

-Fiind o fire emotivă, nu cred că mi-am dat seama cum a fost prima întâlnire, ştiu doar că eram foarte mândră şi totodată nerăbdătoare să văd ce urma să fie.

-Cea mai frumoasă amintire din liceu?

-Nu a fost doar una cea mai frumoasă, au fost nenumărate. Afirm acest lucru în momentul de faţă când mă gândesc cu foarte mult drag la ce a fost. Pot spune că am petrecut clipe deosebite sub îndrumarea unor oameni deosebiţi.

-Ce a reprezentat pt. dvs. cei 4 ani de liceu?

-Au fost 5 ani. Pe lângă pregătirea temeinică pentru cariera didactică şi pentru viaţă (oferite de dascăli adevăraţi), se pot adăuga cuvintele: interes, plăcere, muncă şi nu în ultimul rând distracţie.

- Destinul v-a adus din nou la liceu, nu în bancă, ci la catedră. Cum vă simţiţi din această postură, predând elevilor de la liceul unde aţi învăţat şi dvs?

-Cu riscul de a repeta ceea ce am afirmat mai sus, mândria este cea pe care o resimt în permanenţă. Uneori nostalgia mă cuprinde şi aş dori să revin pe băncile şcolii, în clasa în care în cele mai multe momente eram entuziasmată de prelegerile profesorilor noştri. Încerc acum să îmi imaginez dacă Domniile lor ar fi mândri dacă m-ar vedea de undeva dintr-un colţişor încercând să fructific roadele oferite.

-Suntem la centenar. Un gând pentru toţi cei care au absolvit Colegiul Naţional Andrei Mureşanu, dar şi pentru dascălii care i-au îndrumat?

-Sănătate, elan, dragoste în tot ceea ce întreprindeţi! Nu uitaţi că viaţa noastră fără cei ce ne-au îndrumat paşii era ca o lumânare fără flacără !
Stimaţi dascăli, vă dorim să rămâneţi la fel de frumoşi trupeşte şi sufleteşte cum aţi fost în momentele în care ne ofereaţi sufletul dumneavoastră drept îndemn!