Prof. Dr. Alexandru ROTARU: Stomatologia, o ştiinţă şi profesie medicală

Prof. Dr. Alexandru ROTARU

Mai deunăzi citisem despre un material sintetic ce urmează să fie implantat în corp fără să producă nici o reacţie inflamatorie în domeniul Medicinei şi Stomatologiei.
Prin felul în care a asociat cei doi termeni, semnatarul articolului a indus ideea că Stomatologia este un domeniu alături de Medicină şi nu în ea, ca şi cum cele două domenii ar fi entităţi distincte. Este o mare eroare care nu o putem imputa autorului articolului, deoarece domnia sa nu este medic. Dar această eroare nu îi este îngăduită unui medic. Şi din păcate în rândul medicilor, voit sau nu, întâlnim o astfel de gândire şi abordare, deşi încă din primul an de studii, au învăţat că orice părticică, fie ea cât de mică: fir de păr, unghie, dinte, etc. reprezintă o parte a organismului aşezată într-o unitate structurală, funcţională sau, disfuncţională în stări normale şi respectiv patologice. Şi că atât în stările normale cât şi în cele patologice ele se intecondiţionează în ansamblul reactiv al organismului.
Deoarece modul de exprimare reprezintă expresia modului de gândire, simt nevoia ca pentru laicii în ale medicinei, dar chiar şi pentru acei medici care au uitat cele învăţate în facultate, să corectez eroarea de a face distincţie între Medicină şi Stomatologie. Pentru aceasta îmi voi lua ca ajutor doar câteva exemple dintre atât de multe altele care ar putea umple paginile unui volum. De fapt toate cărţile de Stomatologie fac acestă dovadă, dacă ele sunt citite şi interpretate cu atenţie.
Iată câteva dintre ele:
- fiecare dintre noi am ajuns, nu fără teamă de durere, la medicul stomatolog (eronat denumit dentist)
Durerea fie ea şi dentară, în sinea ei nu este un fapt ce aparţine Medicinei? Ba da.
Explicând în modul cel mai simplist, putem spune că ea se produce printr-un stimul inflamator sau mecanic (atingere), etc. a nervului dentar. De la dinte stimulul pleacă prin numeroase căi nervoase şi ajunge la creier, unde informaţia dată de stimulul respectiv este prelucrată şi se întoarce la dinte sub formă de durere asociată cu frică.
Poate cineva considera că practicianul care a provocat sau dimpotrivă, a calmat durerea, nu are nevoie să cunoască modul de formare şi de prevenire sau de combatere a durerii?
Ceea ce face el este altceva decât Medicină?
- există unele dureri bizare cu care medicul stomatolog se confruntă şi care sunt provocatoare de erori terapeutice ca cele percepute la un dinte sănătos, în timp ce, cauza se află în cu totul în altă parte. Fratelui meu i-a debutat infarctul miocardic cu durere la nivelul dinţilor inferiori (de jos).
- sau dureri dentare reflectate de la nivelul unor spasme musculare ale capului sau gâtului reflectate în dinţi, care crează probleme foarte complexe de diagnostic sau tratament. Stabilirea diagnosticului într-o atare situaţie, cere medicului stomatolog o pregătire medicală deosebit de complexă, pentru a nu face în mod greşit o extracţie inutilă dintelui în care este reflectată durerea care vine de la muşchiul aflat în spasm. Extracţie care nu ar rezolva durerea.

Exemplele de mai sus pot fi legate şi de erori de tratament stomatologic care fac posibilă instalarea unei simptomatologii ce se manifestă la distanţă de sfera stomatologică.
Mai pot fi date exemple stomatologice corelate cu patologia sangvină, în care fără o bază de cunoştinţe medicale s-ar crea dezastre, ceea ce, din fericire, nu se întâmplă, tocmai pentru faptul că stomatologul (dentistul, ah ce denumire nefericită) are pregătirea medicală necesară. Şi exemplele pot realiza dimensiunea unei cărţi.
Sau un alt exemplu edificator : ablaţia (extirparea) unui nerv din rădăcinile întortocheate ale unor dinţi este mai dificilă decât ablaţia unei cataracte, datorită accesului mai dificil al stomatologului asupra nervului, decât a oftalmologului asupra cataractei. De asemenea, cateterizarea unui canal dentar radicular poate fi mai dificilă decât cea a unui ureter.
Şi atunci cu ce sunt oftalmologul sau urologul mai medici decât stomatologul ? Am dat aceste exemple nu pentru a le minimaliza pe cele menţionate ci pentru a arăta similitudinea între ele.
Ȋn aceste condiţii se mai poate aşeza Stomatologia lângă Medicină? Nu este ea însăşi Medicină? Nu era suficient în exprimarea autorului să se spună doar Medicină sau doar Stomatologie?
Este adevărat că Stomatologia în unele privinţe este chiar mai complexă decât Medicina, deoarece pe lângă partea medicală conţine şi multe elemente de artă, estetică şi tehnică, pe care Medicina, înafară de chirurgia estetică, nu le are. Şi când fac această afirmaţie, mă gândesc la caracteristicile artei: formă, culoare, transluciditate, dimensiune, armonie, etc., toate corelate cu forma şi culoarea feţei, parametrii cunoscuţi încă din perioada Renaşterii de la Leonardo da Vinci.
Şi tot atât de adevărat este şi faptul că medicul stomatolog în reconstrucţiile protetice pe care le face, trebuie să ţină cont, pe lângă partea medicală (cea mai importantă) şi de caracteristicile tehnice ale lucrării.
Probabil datorită tututror acestor considerente artistice şi tehnice care devin mai vizibile pentru pacient, lumea “nu vede pădurea de copaci”, mai direct spus, nu vede partea mare şi importantă medicală, din cauza elementelor tehnice şi artistice (estetice) care încă din Evul Mediu au fost supraevaluate în raport cu cele medicale.
Să nu mai vorbim de chirurgia orală (a gurii) şi maxilo-facială în care orice segment anatomic extirpat, trebuie reconstruit în aşa fel încât, pe lângă estetică să se refacă în proporţii cât mai apropiate de normal şi funcţiile de masticaţie, deglutiţie (înghiţire), respiraţie, fonaţie (vorbire), etc. Ȋşi pune cineva problema cum s-ar derula aceste funcţii fără buze, obraji sau limbă dacă ele n-ar fi menajate sau reconstruite chirurgical sau protetic? Ar fi imposibil.
Kazanjian, celebrul medic chirurg american de origine armeană, a demonstrat în cursul Primului Război Mondial că o mulţime de leziuni ale gurii sau feţei nu se pot rezolva fără ajutor stomatologic, protetic, combinaţia chirurgie-protetică stomatologică fiind indispensabilă. De atunci până acum s-au adus dovezi pe care azi nu le mai contestă decât cei care sunt slab pregătiţi în acest domeniu.
Iată descris în câteva cuvinte ce înseamnă Stomatologia şi ce eroare fac cei rămaşi în Evul Mediu care o consideră ca pe o profesie situată lângă Medicină. Că ea a fost apreciată în felul acesta în perioada istorică menţionată, este o altă problemă. Dar de atunci au trecut câteva secole în care problema a fost discutată şi în foruri medicale mondiale. Astfel, la Congresul Intermaţional de MEDICINĂ de la Moscova, din 1897, s-a propus ca în statele civilizate, Stomatologia să se includă în învăţământul şi practica medicală. De asemenea, la prima sesiune a Asociaţiei Stomatologice Internaţionale de la Paris, din 1907, s-a stabilit că Dentistica este doar o parte a Stomatologiei şi că denumirea de Medic Dentist este incorectă şi incompletă deoarece în această formulare ea nu cuprinde toată patologia de care se ocupă medicul stomatolog.
Ȋn 1919, marele fondator al învăţământului stomatologic din Cluj şi din România, Prof. Dr. Gheorghe Bilaşcu, susţinut de celebrii medici şi profesori universitari Iuliu Haţieganu, fondatorul Clinicii Medicale şi Iacob Iacobovici, fondatorul învăţământului chirurgical în limba română incluzând Stomatologia ca parte obligatorie a învăţământului medical, a consemnat apartenenţa Stomatologiei la Medicină. A fost acum 100 de ani.
Cu câţi ani au rămas în urmă cei care poziţionează Stomatologia lângă Medicină şi nu în interiorul ei, exprimându-se prin aserţiunea Medicină ŞI Stomatologie?
La fel de habarnişti au fost şi legiuitorii noştri care au înlocuit denumirea de Medic Stomatolog cu cea de Medic Dentist. De vină este mai probabil incultura la care însă mai avem de lucrat. Ţine de educaţia sanitară. Fapt care cade în sarcina celor competenţi.
Dacă tot am vorbit de marele profesor Bilaşcu voi încheia cu două cuvinte ale Domniei Sale: “Am zis-o ! “

Comentarii

21/06/17 18:02
MNPop

Da, domnule Profesor! Ati ramas acelasi om si dascal pe care l-am cunoscut cu ani in urma! Un chirurg Oro-Maxilo-Facial de exceptie de la care am invatat si eu si alte multe generatii de medici stomatologi... Sunt foarte multe lucruri de pus la punct in profesia noastra! Aveti perfecta dreptate! Aveti in mine ,un fidel aliat! Trebuie miscate niste lucruri atat la nivel de Minister cat si la Colegiul nostru ! Cu respect si cordialitate, Dr. Marius Nicolae Pop

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]