Prof. dr. Maria Pop: CEAI IARBĂ-DE-FIER tonic general şi afrodiziac

Tonic general și afrodiziac

Ingrediente: părți aeriene ale plantei Sideritis scardica Griseb.
Adjuvant în: stimularea potenței și a apetitului sexual, sporirea fertilității, ușurarea digestiei și protejarea mucoasei gastro-intestinale, tonifierea organismului, eliminarea surplusului de apă și acid uric din organism, calmarea tusei și favorizarea expectorării, combaterea stresului oxidativ și sporirea puterii de cogniție la persoanele în vârstă.
Acțiune: afrodiziacă, antiinflamatoare, antioxidantă, antimicrobiană, anti-îmbătrânire, tonică asupra sistemelor nervos și cardiovascular, digestivă, analgezică, carminativă, gastroprotectoare, citotoxică pentru celulele cancerigene, antireumatică, analgezică și diuretică.
Caracteristici generale ale produsului:
Plantele medicinale folosite ca materie primă pentru ceaiurile Hypericum sunt recoltate din zone nepoluate, ecologic curate, astfel încât putem garanta eficiența maximă și puritatea produsului, prin lipsa de contaminanți toxici carcinogeni, ierbicide, insecticide și îngrășăminte chimice. Astfel, produsul de față este obținut din părți aeriene de Iarbă-de-fier, culeasă direct din flora spontană a Munților Pirin, din sudul Bulgariei, în conformitate cu cerințele aferente statutului său de plantă protejată.
Istorie și etimologie
Iarba-de-fier, având denumirile latinești Sideritis scardica Griseb., Navicularia scardica (Griseb.) Soják sau Sideritis florida Boiss. & Heldr. – uneori și Sideritis raeseri subsp. florida (Boiss. & Heldr.) Papan. & Kokkini sau Sideritis scardica subsp. longibracteata Papan. & Kokkini – este o plantă erbacee perenă ce face parte din familia Lamiaceelor, fiind endemică zonei centrale a Peninsulei Balcanice. În greacă, „sideritis” poate fi tradus literar ca „cel care este de sau care are fier”, plantele din acest gen fiind folosite la vindecarea rănilor produse de arme în timpul războaielor din antichitate. Foarte nepretențioasă și rezistentă, specia poate supraviețui cu o cantitate redusă de apă și sol, crescând cel mai adesea în zone deschise, uscate, calcaroase și pe stânci erodate. Aceasta a fost descrisă pentru prima dată de către Grisebach în anul 1844. Din cauza exploatării iraționale în trecut, în prezent, această specie este clasificată de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) ca fiind pe cale de dispariție (EN). Ca o consecință a asemănării dintre speciile genului Sideritis, S. scardica este uneori confundată cu S. syriaca, însă cele două sunt specii distincte.
S. scardica are o distribuție fragmentată de către lanțurile muntoase, fiind prezentă la altitudini mari. Astfel, în Macedonia, specia poate fi găsită în masivele centrale și vestice. În Albania, aceasta este limitată la zona de sud-vest a munților, la altitudini de 1.500 m. În Bulgaria, de unde provin și plantele care intră în compoziția produsului de față, Iarba-de-fier poate fi regăsită numai în 9 localități din Munții Slavyanka, Pirin și Rodopi, la altitudini cuprinse între 1.000 și 2.200 m. În Grecia, specia poate fi regăsită în regiunile muntoase, la altitudini de 1.600-2.300 m din zona centrală de est, centrală de nord și în cea de nord-est a țării. Aceasta a fost consemnată și în zona europeană a Turciei, la altitudini de 800 m. Iar în Serbia, nu i se cunoaște distribuția cu exactitate, dar cel mai probabil, ea este limitată la regiunile muntoase foarte înalte.
Iarba-de-fier poate ajunge la înălțimi cuprinse între 20 și 40 de centimetri. Perioada de înflorire este între lunile iunie și iulie, florile fiind galbene, cu un miros plăcut, cu note de miere și citrice. Cunoscută din timpuri străvechi ca plantă medicinală, aceasta (și ceaiul obținut din ea) abundă în denumiri populare: „Ceai Mursalski” sau „Ceai Mursalitza”, „Ceai Alibotushki” (i.e. din zona Alibotush, Slavyanka), „Iarbă-de-fier”, „Ceaiul păstorului”, „Ceai Pirinski” (i.e. ceai din Pirin), „Ceai Pazlak”, „Buruiana mirositoare”, „Ceai de Munte”, „Ceaiul Muntelui Olimp” (în Grecia) sau „Ceaiul Muntelui” (mai comun pentru S. raeseri) și de curând „Viagra bulgărească”, nume date în funcție de regiunile în care crește sau de proprietățile sale. În afară de infuzie sau decoct, Iarba-de-fier este folosită și sub formă de: condiment, pulbere, sirop, tinctură și chiar și în băuturi răcoritoare sau în bere, sub formă de extract alcoolic sau apos.
S. scardica este considerată o comoară națională în Bulgaria și este trecută în Cartea roșie a Bulgariei și a Albaniei (plantă ocrotită), ca urmare a reducerii arealului său de răspândire din cauza culegerii sale întâmplătoare și lipsite de control. Spre exemplu, în Bulgaria anilor ’70, deși planta era protejată de lege, membrii Comitetului Central al Partidului Comunist și al Biroului Executiv obișnuiau să trimită, la începutul lunii august, oameni din securitate cu elicopterul ca să o recolteze. Astfel, doar elitele sociale și astronauții sovietici beneficiau de pe urma consumului ceaiului de Sideritis. Totuși, situația s-a înrăutățit, ieșind de sub control în anii ’90 când interdicția recoltării a fost întreruptă. Astfel, planta extrem de populară încă de pe atunci, a fost exploatată într-un ritm ce a dus specia în prag de extincție. Din 1996, interdicția a fost reinstaurată, iar în prezent, în Bulgaria, se depun eforturi pentru a introduce această specie, și altele asemănătoare din genul Sideritis, în cultură. Acest lucru s-a dovedit destul de greu la început din cauza ratei mici de germinație a semințelor, însă, în prezent au fost dezvoltate noi tehnici de creștere a randamentului producției. Totuși, majoritatea produselor pe bază de Iarbă-de-fier încă sunt obținute din plante recoltate din flora spontană, însă aplicându-se reguli de bună practică și exploatare responsabilă.
Proprietăți sanogene
Din relatările unor bătrâni din Trigrad și Mugla (Bulgaria), în vârstă de peste 100 de ani, aflăm că bunicii și străbunicii lor au folosit plantele din genul Sideritis pentru diferite boli ale plămânilor și rinichilor, răceli, gripe și chiar pentru alergii și ameliorarea durerilor. La întrebarea adresată lor: „de când le-au folosit oamenii?”, răspunsul a fost: „Din birzaman”, care în traducere înseamnă din cele mai vechi timpuri.
Anatolii Alikovski este omul care a studiat ani la rând această specie. Fiind medic urolog de profesie, acesta a putut observa în amănunt efectele plantelor din specia S. scardica asupra sănătății aparatului sexual masculin. Acesta susține că Iarba-de-fier conține o multitudine de substanțe active și minerale precum: fier, cupru, zinc, seleniu, cobalt, calciu, magneziu, potasiu și sodiu. Medicul consideră că această abundență de compuși utili organismului, întărește sistemul imunitar, remediază majoritatea problemelor de ordin sexual, protejează față de viroze și menține buna funcționare a inimii, rinichilor, prostatei și a ficatului.
Conform literaturii de specialitate, ceaiul de Iarbă-de-fier are o capacitate de înviorare intelectuală și fizică (fără a provoca insomnii), de îmbunătățire a dorinței și capacității sexuale, de tonifiere a sistemelor cardiovascular și reproducător, de îmbunătățire a digestiei și de protecție împotriva ulcerului, de întărire a activității rinichilor și de mărire a diurezei, de descompunere a pietrelor uratice, de reducere a inflamațiilor, de mărire a longevității și ca descoperire recentă, potrivit cercetărilor făcute în Elveția, capacitatea sa antioxidantă poate ajuta la prevenția cancerului.
Afrodiziac
Ceaiul Iarbă-de-fier, administrat sub formă de infuzie sau decoct, mărește dispoziția și capacitatea sexuală. O mare influență asupra celor amintite o exercită „hormonii vegetali” pe care planta îi conține. Acțiunea acestora este asemănătoare celei exercitate de proprii hormoni steroizi.
„Ceaiul înviorează corpul, întărește sufletul, îmblânzește inima, redeșteaptă gândurile, gonește lenea”. – Aviceniu.
Antiinflamator
O bună parte din compușii activi ai plantei este reprezentată de taninuri și alți compuși fenolici. Aceștia îi conferă ceaiului un gust mai astringent, dar au și proprietăți benefice. De obicei, în ceaiul ajuns la o fază mai înaintată a maturității, concentrația de taninuri crește. Acești compuși au acțiune antiinflamatoare și astringentă asupra mucozității stomacului și intestinelor, fiind benefici în cazul ulcerelor. Se combină ușor cu proteinele de origine animală și formează „complexe” tanino-proteice care acționează ca o protecție împotriva sărurilor metalelor grele. Ca urmare a acestei proprietăți, ceaiul de Sideritis se poate folosi în cazul unor enterocolite însoțite de diaree. Tadić et al. (2012) a observat faptul că diverși compuși ce se regăsesc în părțile aeriene ale plantei au avut un efect gastroprotector mai puternic decât cel al ranitidinei la o doză de 100 mg/kg.
Principiul de acțiune este următorul: taninul, cu acțiunea sa astringentă, mărește densitatea țesuturilor, adică a mucoaselor sistemului digestiv, ca urmare a unirii taninurilor cu proteinele din celulă. Temporar, are loc o revenire a stării inițiale a proteinelor semicoagulate. De aceea, ele au proprietate antiinflamatoare. Iarba-de-fier se poate folosi și în cazul inflamației gingiilor, a mucoaselor cavității bucale, în cazul inflamației intestinelor (IBD) și a căilor urinare, dar și în răni externe (sub formă de cataplasmă).
Recent, un studiu efectuat de cercetători din Norvegia și Germania (Hofrichter et al., 2016) a atras atenția și asupra acțiunii antiinflamatoare a plantelor de Sideritis, cu efecte benefice asupra memoriei și a puterii de învățare în Alzheimer. Aceștia susțin că extractele de Iarbă-de-fier ar putea fi o alternativă puternică și bine tolerată pentru tratarea simptomelor și a declinului cognitiv în cazul persoanelor în vârstă ce suferă de această boală degenerativă. Compușii activi din Sunătoare, Ceai verde, vin roșu (polifenoli) sau Ashwaganda pot avea un efect sinergic cu cei din S. scardica în vederea creșterii cogniției și a reducerii depozitelor de plăci β-amiloide.
Dezinfectant
Analizele de laborator au identificat peste 90 de uleiuri esențiale și compuși aromatizanți în plantele de Sideritis. Acestea au proprietăți dezinfectante și antiseptice. Din antichitate, ceaiul din Iarbă-de-fier era utilizat pentru dezinfectarea rănilor. Printre cei mai abundenți astfel de compuși amintim: α-pinenul și β-pinenul, limonenul, camforul, mirtenalul, pinocarvona, trans (E)-cariofilenul și oxidul de cariofilen, germacrenul D, acidul hexadecanoic, α-copaenul, β-burbonenul, α-cadinolul, δ-cadinenul, nonacosanul și β-bisabolenul.
Calmant
Conform ultimelor cercetări s-a dovedit că uleiurile esențiale și substanțele aromatizante din aceste plante, acționează și la nivelul plămânilor, contribuind la fluidizarea și eliminarea mucozităților, având efect antitusiv și spasmolitic și ușurând respirația. Astfel, se justifică utilizarea tradițională în cazuri de răceală, astm și alte iritații la nivelul căilor respiratorii. Bătrânii și, recent și specialiștii, recomandă consumul ceaiului de Iarbă-de-fier datorită acțiunii sale favorabile asupra sistemului respirator în cazul unor bronșite acute, laringite, traheite. Mai mult, uleiurile esențiale conținute contribuie și la liniștirea colecistului (i.e. fierii), având o acțiune analgezică.
Antioxidant
În cele două specii apropiate, S. scardica și S. raeseri, au mai fost determinate în laborator și aproximativ 24 de compuși fenolici diferiți. Printre aceștia amintim: glicozide feniletanoide (alissonozidă, echinacozidă, forsitozidă, verbacozide, leucoseptozida A), acizi hidroxicinnamici, acid clorogenic, diglicozide flavonoidice ale apigeninului și luteolinului, hipoletin, isoscutellarein, metilisoscutellarein și glicozide flavonoidice acetilate. Acești compuși au o acțiune antioxidantă, ce limitează efectele nocive ale stresului oxidativ și ajută și la modularea răspunsului imun și la buna funcționare a proceselor de detoxifiere ale organismului.
Un studiu recent condus de Francesca Danesi, a avut o descoperire interesantă. Aceasta a observat faptul că, deși extractul de Iarbă-de-fier a avut concentrații mai mici de fenoli (≈ 18%) și o capacitate antioxidantă de 10 ori mai redusă decât cea a extractului din planta de Ceai (Camellia sinensis), totuși efectul său antioxidant la nivel celular a fost similar. Acest lucru sugerează că activitatea protectoare a celor două specii nu se datorează numai catechinelor, ci și altor compuși fenolici și a interacțiunilor complexe ale acestora.
Studii moderne conduse în Lunt (Elveția) încearcă izolarea unui compus activ din ceaiul de Iarbă-de-fier care are efect asupra cancerului de prostată. Acest compus provoacă tulburări în procesele metabolice ale celulei canceroase, inducând apoptoza (i.e. moartea programată). În această direcție, cercetări au început încă din anul 2000 la Universitatea din Plovdiv, Bulgaria, în laboratorul de Biologie Celulară condus de dr. Nicolo K. Porov. Similar, efectele citotoxice ale extractelor din Sideritis au fost studiate și în Serbia unde cercetătorii (Tadic V. M. et al.) au observat o acțiune citotoxică a compușilor fenolici (apigenin, luteolină și glicozidele lor) asupra celulelor canceroase umane (leucemie). Aceștia confirmă și efectele gastroprotectoare și antiinflamatoare ale plantei, considerând flavonoidele ca fiind potențiali agenți chemoterapici și chemopreventivi.
La efectele dezinfectante, calmante, antiinflamatorii și antioxidante, mai participă și alți compuși identificați în aceste plante. Printre aceștia se numără: hidrocarburile, acizii grași, iridoidele, triterpenele și fitoestrogenii.
Mineralizant
Mineralele și oligoelementele sunt prezente în acest ceai în proporție de peste 5%. Experimental, s-a stabilit că ele intră în compuși complecși, găsindu-se în stare coloidală. Ele se extrag ușor prin decoct sau infuzie din plantele de Sideritis și au efect remineralizant, tonifiant și protector la nivelul sistemelor imunitar, reproducător și muscular. Astfel, ceaiul de Sideritis ajută și la menținerea echilibrului electrolitic în organism.
Conform analizelor de laborator (Žarković et al., 1993; Karapandzova et al., 2013), elemente conținute în acest ceai sunt: fierul (455,3 mg/kg; ajută la formarea hemoglobinei, antianemic), cuprul (are influență pozitivă asupra stării de anemie), cobaltul (acționează împotriva sterilității), seleniul (mărește imunitatea organismului și este un ajutor important în sănătatea aparatului reproducător masculin, în cancer și în bolile de inimă, fiind puternic antioxidant) și cromul. Macroelementele cele mai abundente sunt: calciul (12,4 g/kg; ajută la întărirea mușchiului cardiac și în osteoporoză), magneziul (2 g/kg; are rol în transmisia neuro-musculară), potasiu (10,7 g/kg; acționează ca diuretic fiziologic), zincul (antiviral, cu efect asupra imunității și a aparatului reproducător masculin), sodiul (1 g/kg; element de bază vital în transportul substanțelor prin membrana celulară).
În concluzie, Iarba-de-fier este o plantă tot mai intens studiată în ultimii ani și tot mai populară în prevenția și tratarea unui număr tot mai mare de afecțiuni. Cu o bogată istorie de consum și un interes științific tot mai îndreptat asupra sa, ceaiul de Sideritis poate fi considerat un adevărat panaceu. Deosebit de eficientă în tonifierea organismului, îmbunătățirea performanțelor sexuale, stimularea detoxifierii organismului, modularea răspunsului imun și a inflamației, protejarea sistemelor gastrointestinal, cardiovascular, respirator și urinar și, recent, chiar și în combaterea unor forme de cancer (prostată, leucemie) și a bolilor degenerative (Alzheimer), această plantă nu trebuie să lipsească din dieta niciunei persoane care dorește să aibă grijă de sănătatea sa.
Mod de utilizare:
Pentru obținerea unei băuturi sanogene și aromate, este necesar, în primul rând, un ceai de calitate (precum cel de la Hypericum), apă corespunzătoare (plată, oligominerală, de izvor) și respectarea strictă a cerințelor de pregătire a infuziei sau a decoctului, după caz.
Intern (Adulți)
Infuzie: 1 linguriță cu vârf de plantă măcinată, peste care se toarnă apă fiartă. Se lasă la infuzat 5 minute.
Decoct: 3 linguri de plantă la 1 litru de apă. Planta se fierbe 2-3 minute în apă clocotită, după care se lasă acoperită la infuzat timp de 15 minute. Se beau 3 căni de cei pe zi. Ziua următoare, peste restul de ceai rămas, se poate adăuga 1 lingură de plantă și se poate fierbe din nou.
Cele două moduri de pregătire ale ceaiului asigură obținerea unei băuturi de culoare auriu-galbene, puternic aromate, ușor acrișoare și cu note amărui. Pentru gust, se poate îndulci cu miere sau extract natural de Stevia (Hyper Stevia rebaudiana). Tot pentru gust, se pot adăuga și scorțișoară, cuișoare sau lămâie. Se recomandă a fi folosit împreună/alternativ cu: Hyper Potent, Hyper-Pot, Bitter Taina Plantelor, Hypertonic, Lăptișor de matcă sau Brânca-ursului.
Extern
Contra aftelor, gingivitei, paradentozei – 1 lingură de ceai se fierbe cinci minute într-o jumătate de cană de apă, la foc mediu, după care se filtrează. Cu acest decoct se fac clătiri ale gurii de 3-4 ori pe zi. Se poate asocia/alterna cu Spray-ul cu tinctură de Propolis și Acid alfa-lipoic sau cu Spray-ul cu Propolis fără alcool de la Hypericum.
Pentru înțepăturile de insecte (viespe, albină, tăun, țânțar) și răni superficiale, se aplică o cataplasmă din pastă obținută prin mărunțirea plantei. Senzația de durere sau mâncărime, precum și tumefierea se vor ameliora, iar țesuturile se vor cicatriza mai repede. Se poate asocia/alterna cu Unguentul cicatrizant, Unguentul de Gălbenele, Spray-ul cu tinctură de Propolis și Acid alfa-lipoic sau cu Spray-ul cu Propolis fără alcool de la Hypericum.
Contraindicații:
- Nu se va consuma de către persoanele cu sensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
- În lipsa informațiilor cu privire la siguranța utilizării produselor pe bază de Sideritis scardica în timpul sarcinii și lactației, este indicată evitarea consumului în această perioadă.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]