Prof. dr. Maria Pop: Despre ceaiul iarbă de fier

Ingrediente: părţi aeriene ale plantei Sideritis scardica Griseb.
Adjuvant în: stimularea potenţei şi a apetitului sexual, sporirea fertilităţii, uşurarea digestiei şi protejarea mucoasei gastro-intestinale, tonifierea organismului, eliminarea surplusului de apă şi acid uric din organism, calmarea tusei şi favorizarea expectorării, combaterea stresului oxidativ şi sporirea puterii de cogniţie la persoanele în vârstă.
Acţiune: afrodiziacă, antiinflamatoare, antioxidantă, antimicrobiană, anti-îmbătrânire, tonică asupra sistemelor nervos şi cardiovascular, digestivă, analgezică, carminativă, gastroprotectoare, citotoxică pentru celulele cancerigene, antireumatică, analgezică şi diuretică.
Caracteristici generale ale produsului:
Plantele medicinale folosite ca materie primă pentru ceaiurile Hypericum sunt recoltate din zone nepoluate, ecologic curate, astfel încât putem garanta eficienţa maximă şi puritatea produsului, prin lipsa de contaminanţi toxici carcinogeni, ierbicide, insecticide şi îngrăşăminte chimice. Astfel, produsul de faţă este obţinut din părţi aeriene de Iarbă-de-fier, culeasă direct din flora spontană a Munţilor Pirin, din sudul Bulgariei, în conformitate cu cerinţele aferente statutului său de plantă protejată.
Istorie şi etimologie
Iarba-de-fier, având denumirile latineşti Sideritis scardica Griseb., Navicularia scardica (Griseb.) Soják sau Sideritis florida Boiss. & Heldr. – uneori şi Sideritis raeseri subsp. florida (Boiss. & Heldr.) Papan. & Kokkini sau Sideritis scardica subsp. longibracteata Papan. & Kokkini – este o plantă erbacee perenă ce face parte din familia Lamiaceelor, fiind endemică zonei centrale a Peninsulei Balcanice. În greacă, „sideritis” poate fi tradus literar ca „cel care este de sau care are fier”, plantele din acest gen fiind folosite la vindecarea rănilor produse de arme în timpul războaielor din antichitate. Foarte nepretenţioasă şi rezistentă, specia poate supravieţui cu o cantitate redusă de apă şi sol, crescând cel mai adesea în zone deschise, uscate, calcaroase şi pe stânci erodate. Aceasta a fost descrisă pentru prima dată de către Grisebach în anul 1844. Din cauza exploatării iraţionale în trecut, în prezent, această specie este clasificată de către Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN) ca fiind pe cale de dispariţie (EN). Ca o consecinţă a asemănării dintre speciile genului Sideritis, S. scardica este uneori confundată cu S. syriaca, însă cele două sunt specii distincte.
S. scardica are o distribuţie fragmentată de către lanţurile muntoase, fiind prezentă la altitudini mari. Astfel, în Macedonia, specia poate fi găsită în masivele centrale şi vestice. În Albania, aceasta este limitată la zona de sud-vest a munţilor, la altitudini de 1.500 m. În Bulgaria, de unde provin şi plantele care intră în compoziţia produsului de faţă, Iarba-de-fier poate fi regăsită numai în 9 localităţi din Munţii Slavyanka, Pirin şi Rodopi, la altitudini cuprinse între 1.000 şi 2.200 m. În Grecia, specia poate fi regăsită în regiunile muntoase, la altitudini de 1.600-2.300 m din zona centrală de est, centrală de nord şi în cea de nord-est a ţării. Aceasta a fost consemnată şi în zona europeană a Turciei, la altitudini de 800 m. Iar în Serbia, nu i se cunoaşte distribuţia cu exactitate, dar cel mai probabil, ea este limitată la regiunile muntoase foarte înalte.
Iarba-de-fier poate ajunge la înălţimi cuprinse între 20 şi 40 de centimetri. Perioada de înflorire este între lunile iunie şi iulie, florile fiind galbene, cu un miros plăcut, cu note de miere şi citrice. Cunoscută din timpuri străvechi ca plantă medicinală, aceasta (şi ceaiul obţinut din ea) abundă în denumiri populare: „Ceai Mursalski” sau „Ceai Mursalitza”, „Ceai Alibotushki” (i.e. din zona Alibotush, Slavyanka), „Iarbă-de-fier”, „Ceaiul păstorului”, „Ceai Pirinski” (i.e. ceai din Pirin), „Ceai Pazlak”, „Buruiana mirositoare”, „Ceai de Munte”, „Ceaiul Muntelui Olimp” (în Grecia) sau „Ceaiul Muntelui” (mai comun pentru S. raeseri) şi de curând „Viagra bulgărească”, nume date în funcţie de regiunile în care creşte sau de proprietăţile sale. În afară de infuzie sau decoct, Iarba-de-fier este folosită şi sub formă de: condiment, pulbere, sirop, tinctură şi chiar şi în băuturi răcoritoare sau în bere, sub formă de extract alcoolic sau apos.
S. scardica este considerată o comoară naţională în Bulgaria şi este trecută în Cartea roşie a Bulgariei şi a Albaniei (plantă ocrotită), ca urmare a reducerii arealului său de răspândire din cauza culegerii sale întâmplătoare şi lipsite de control. Spre exemplu, în Bulgaria anilor ’70, deşi planta era protejată de lege, membrii Comitetului Central al Partidului Comunist şi al Biroului Executiv obişnuiau să trimită, la începutul lunii august, oameni din securitate cu elicopterul ca să o recolteze. Astfel, doar elitele sociale şi astronauţii sovietici beneficiau de pe urma consumului ceaiului de Sideritis. Totuşi, situaţia s-a înrăutăţit, ieşind de sub control în anii ’90 când interdicţia recoltării a fost întreruptă. Astfel, planta extrem de populară încă de pe atunci, a fost exploatată într-un ritm ce a dus specia în prag de extincţie. Din 1996, interdicţia a fost reinstaurată, iar în prezent, în Bulgaria, se depun eforturi pentru a introduce această specie, şi altele asemănătoare din genul Sideritis, în cultură. Acest lucru s-a dovedit destul de greu la început din cauza ratei mici de germinaţie a seminţelor, însă, în prezent au fost dezvoltate noi tehnici de creştere a randamentului producţiei. Totuşi, majoritatea produselor pe bază de Iarbă-de-fier încă sunt obţinute din plante recoltate din flora spontană, însă aplicându-se reguli de bună practică şi exploatare responsabilă.
Proprietăţi sanogene
Din relatările unor bătrâni din Trigrad şi Mugla (Bulgaria), în vârstă de peste 100 de ani, aflăm că bunicii şi străbunicii lor au folosit plantele din genul Sideritis pentru diferite boli ale plămânilor şi rinichilor, răceli, gripe şi chiar pentru alergii şi ameliorarea durerilor. La întrebarea adresată lor: „de când le-au folosit oamenii?”, răspunsul a fost: „Din birzaman”, care în traducere înseamnă din cele mai vechi timpuri.
Anatolii Alikovski este omul care a studiat ani la rând această specie. Fiind medic urolog de profesie, acesta a putut observa în amănunt efectele plantelor din specia S. scardica asupra sănătăţii aparatului sexual masculin. Acesta susţine că Iarba-de-fier conţine o multitudine de substanţe active şi minerale precum: fier, cupru, zinc, seleniu, cobalt, calciu, magneziu, potasiu şi sodiu. Medicul consideră că această abundenţă de compuşi utili organismului, întăreşte sistemul imunitar, remediază majoritatea problemelor de ordin sexual, protejează faţă de viroze şi menţine buna funcţionare a inimii, rinichilor, prostatei şi a ficatului.
Conform literaturii de specialitate, ceaiul de Iarbă-de-fier are o capacitate de înviorare intelectuală şi fizică (fără a provoca insomnii), de îmbunătăţire a dorinţei şi capacităţii sexuale, de tonifiere a sistemelor cardiovascular şi reproducător, de îmbunătăţire a digestiei şi de protecţie împotriva ulcerului, de întărire a activităţii rinichilor şi de mărire a diurezei, de descompunere a pietrelor uratice, de reducere a inflamaţiilor, de mărire a longevităţii şi ca descoperire recentă, potrivit cercetărilor făcute în Elveţia, capacitatea sa antioxidantă poate ajuta la prevenţia cancerului.
Afrodiziac
Ceaiul Iarbă-de-fier, administrat sub formă de infuzie sau decoct, măreşte dispoziţia şi capacitatea sexuală. O mare influenţă asupra celor amintite o exercită „hormonii vegetali” pe care planta îi conţine. Acţiunea acestora este asemănătoare celei exercitate de proprii hormoni steroizi.
„Ceaiul înviorează corpul, întăreşte sufletul, îmblânzeşte inima, redeşteaptă gândurile, goneşte lenea”. – Aviceniu.
Antiinflamator
O bună parte din compuşii activi ai plantei este reprezentată de taninuri şi alţi compuşi fenolici. Aceştia îi conferă ceaiului un gust mai astringent, dar au şi proprietăţi benefice. De obicei, în ceaiul ajuns la o fază mai înaintată a maturităţii, concentraţia de taninuri creşte. Aceşti compuşi au acţiune antiinflamatoare şi astringentă asupra mucozităţii stomacului şi intestinelor, fiind benefici în cazul ulcerelor. Se combină uşor cu proteinele de origine animală şi formează „complexe” tanino-proteice care acţionează ca o protecţie împotriva sărurilor metalelor grele. Ca urmare a acestei proprietăţi, ceaiul de Sideritis se poate folosi în cazul unor enterocolite însoţite de diaree. Tadić et al. (2012) a observat faptul că diverşi compuşi ce se regăsesc în părţile aeriene ale plantei au avut un efect gastroprotector mai puternic decât cel al ranitidinei la o doză de 100 mg/kg.
Principiul de acţiune este următorul: taninul, cu acţiunea sa astringentă, măreşte densitatea ţesuturilor, adică a mucoaselor sistemului digestiv, ca urmare a unirii taninurilor cu proteinele din celulă. Temporar, are loc o revenire a stării iniţiale a proteinelor semicoagulate. De aceea, ele au proprietate antiinflamatoare. Iarba-de-fier se poate folosi şi în cazul inflamaţiei gingiilor, a mucoaselor cavităţii bucale, în cazul inflamaţiei intestinelor (IBD) şi a căilor urinare, dar şi în răni externe (sub formă de cataplasmă).
Recent, un studiu efectuat de cercetători din Norvegia şi Germania (Hofrichter et al., 2016) a atras atenţia şi asupra acţiunii antiinflamatoare a plantelor de Sideritis, cu efecte benefice asupra memoriei şi a puterii de învăţare în Alzheimer. Aceştia susţin că extractele de Iarbă-de-fier ar putea fi o alternativă puternică şi bine tolerată pentru tratarea simptomelor şi a declinului cognitiv în cazul persoanelor în vârstă ce suferă de această boală degenerativă. Compuşii activi din Sunătoare, Ceai verde, vin roşu (polifenoli) sau Ashwaganda pot avea un efect sinergic cu cei din S. scardica în vederea creşterii cogniţiei şi a reducerii depozitelor de plăci β-amiloide.
Dezinfectant
Analizele de laborator au identificat peste 90 de uleiuri esenţiale şi compuşi aromatizanţi în plantele de Sideritis. Acestea au proprietăţi dezinfectante şi antiseptice. Din antichitate, ceaiul din Iarbă-de-fier era utilizat pentru dezinfectarea rănilor. Printre cei mai abundenţi astfel de compuşi amintim: α-pinenul şi β-pinenul, limonenul, camforul, mirtenalul, pinocarvona, trans (E)-cariofilenul şi oxidul de cariofilen, germacrenul D, acidul hexadecanoic, α-copaenul, β-burbonenul, α-cadinolul, δ-cadinenul, nonacosanul şi β-bisabolenul.
Calmant
Conform ultimelor cercetări s-a dovedit că uleiurile esenţiale şi substanţele aromatizante din aceste plante, acţionează şi la nivelul plămânilor, contribuind la fluidizarea şi eliminarea mucozităţilor, având efect antitusiv şi spasmolitic şi uşurând respiraţia. Astfel, se justifică utilizarea tradiţională în cazuri de răceală, astm şi alte iritaţii la nivelul căilor respiratorii. Bătrânii şi, recent şi specialiştii, recomandă consumul ceaiului de Iarbă-de-fier datorită acţiunii sale favorabile asupra sistemului respirator în cazul unor bronşite acute, laringite, traheite. Mai mult, uleiurile esenţiale conţinute contribuie şi la liniştirea colecistului (i.e. fierii), având o acţiune analgezică.
Antioxidant
În cele două specii apropiate, S. scardica şi S. raeseri, au mai fost determinate în laborator şi aproximativ 24 de compuşi fenolici diferiţi. Printre aceştia amintim: glicozide feniletanoide (alissonozidă, echinacozidă, forsitozidă, verbacozide, leucoseptozida A), acizi hidroxicinnamici, acid clorogenic, diglicozide flavonoidice ale apigeninului şi luteolinului, hipoletin, isoscutellarein, metilisoscutellarein şi glicozide flavonoidice acetilate. Aceşti compuşi au o acţiune antioxidantă, ce limitează efectele nocive ale stresului oxidativ şi ajută şi la modularea răspunsului imun şi la buna funcţionare a proceselor de detoxifiere ale organismului.
Un studiu recent condus de Francesca Danesi, a avut o descoperire interesantă. Aceasta a observat faptul că, deşi extractul de Iarbă-de-fier a avut concentraţii mai mici de fenoli (≈ 18%) şi o capacitate antioxidantă de 10 ori mai redusă decât cea a extractului din planta de Ceai (Camellia sinensis), totuşi efectul său antioxidant la nivel celular a fost similar. Acest lucru sugerează că activitatea protectoare a celor două specii nu se datorează numai catechinelor, ci şi altor compuşi fenolici şi a interacţiunilor complexe ale acestora.
Studii moderne conduse în Lunt (Elveţia) încearcă izolarea unui compus activ din ceaiul de Iarbă-de-fier care are efect asupra cancerului de prostată. Acest compus provoacă tulburări în procesele metabolice ale celulei canceroase, inducând apoptoza (i.e. moartea programată). În această direcţie, cercetări au început încă din anul 2000 la Universitatea din Plovdiv, Bulgaria, în laboratorul de Biologie Celulară condus de dr. Nicolo K. Porov. Similar, efectele citotoxice ale extractelor din Sideritis au fost studiate şi în Serbia unde cercetătorii (Tadic V. M. et al.) au observat o acţiune citotoxică a compuşilor fenolici (apigenin, luteolină şi glicozidele lor) asupra celulelor canceroase umane (leucemie). Aceştia confirmă şi efectele gastroprotectoare şi antiinflamatoare ale plantei, considerând flavonoidele ca fiind potenţiali agenţi chemoterapici şi chemopreventivi.
La efectele dezinfectante, calmante, antiinflamatorii şi antioxidante, mai participă şi alţi compuşi identificaţi în aceste plante. Printre aceştia se numără: hidrocarburile, acizii graşi, iridoidele, triterpenele şi fitoestrogenii.
Mineralizant
Mineralele şi oligoelementele sunt prezente în acest ceai în proporţie de peste 5%. Experimental, s-a stabilit că ele intră în compuşi complecşi, găsindu-se în stare coloidală. Ele se extrag uşor prin decoct sau infuzie din plantele de Sideritis şi au efect remineralizant, tonifiant şi protector la nivelul sistemelor imunitar, reproducător şi muscular. Astfel, ceaiul de Sideritis ajută şi la menţinerea echilibrului electrolitic în organism.
Conform analizelor de laborator (Žarković et al., 1993; Karapandzova et al., 2013), elemente conţinute în acest ceai sunt: fierul (455,3 mg/kg; ajută la formarea hemoglobinei, antianemic), cuprul (are influenţă pozitivă asupra stării de anemie), cobaltul (acţionează împotriva sterilităţii), seleniul (măreşte imunitatea organismului şi este un ajutor important în sănătatea aparatului reproducător masculin, în cancer şi în bolile de inimă, fiind puternic antioxidant) şi cromul. Macroelementele cele mai abundente sunt: calciul (12,4 g/kg; ajută la întărirea muşchiului cardiac şi în osteoporoză), magneziul (2 g/kg; are rol în transmisia neuro-musculară), potasiu (10,7 g/kg; acţionează ca diuretic fiziologic), zincul (antiviral, cu efect asupra imunităţii şi a aparatului reproducător masculin), sodiul (1 g/kg; element de bază vital în transportul substanţelor prin membrana celulară).
În concluzie, Iarba-de-fier este o plantă tot mai intens studiată în ultimii ani şi tot mai populară în prevenţia şi tratarea unui număr tot mai mare de afecţiuni. Cu o bogată istorie de consum şi un interes ştiinţific tot mai îndreptat asupra sa, ceaiul de Sideritis poate fi considerat un adevărat panaceu. Deosebit de eficientă în tonifierea organismului, îmbunătăţirea performanţelor sexuale, stimularea detoxifierii organismului, modularea răspunsului imun şi a inflamaţiei, protejarea sistemelor gastrointestinal, cardiovascular, respirator şi urinar şi, recent, chiar şi în combaterea unor forme de cancer (prostată, leucemie) şi a bolilor degenerative (Alzheimer), această plantă nu trebuie să lipsească din dieta niciunei persoane care doreşte să aibă grijă de sănătatea sa.
Mod de utilizare:
Pentru obţinerea unei băuturi sanogene şi aromate, este necesar, în primul rând, un ceai de calitate (precum cel de la Hypericum), apă corespunzătoare (plată, oligominerală, de izvor) şi respectarea strictă a cerinţelor de pregătire a infuziei sau a decoctului, după caz.
Intern (Adulţi)
Infuzie: 1 linguriţă cu vârf de plantă măcinată, peste care se toarnă apă fiartă. Se lasă la infuzat 5 minute.
Decoct: 3 linguri de plantă la 1 litru de apă. Planta se fierbe 2-3 minute în apă clocotită, după care se lasă acoperită la infuzat timp de 15 minute. Se beau 3 căni de cei pe zi. Ziua următoare, peste restul de ceai rămas, se poate adăuga 1 lingură de plantă şi se poate fierbe din nou.
Cele două moduri de pregătire ale ceaiului asigură obţinerea unei băuturi de culoare auriu-galbene, puternic aromate, uşor acrişoare şi cu note amărui. Pentru gust, se poate îndulci cu miere sau extract natural de Stevia (Hyper Stevia rebaudiana). Tot pentru gust, se pot adăuga şi scorţişoară, cuişoare sau lămâie. Se recomandă a fi folosit împreună/alternativ cu: Hyper Potent, Hyper-Pot, Bitter Taina Plantelor, Hypertonic, Lăptişor de matcă sau Brânca-ursului.
Extern
Contra aftelor, gingivitei, paradentozei – 1 lingură de ceai se fierbe cinci minute într-o jumătate de cană de apă, la foc mediu, după care se filtrează. Cu acest decoct se fac clătiri ale gurii de 3-4 ori pe zi. Se poate asocia/alterna cu Spray-ul cu tinctură de Propolis şi Acid alfa-lipoic sau cu Spray-ul cu Propolis fără alcool de la Hypericum.
Pentru înţepăturile de insecte (viespe, albină, tăun, ţânţar) şi răni superficiale, se aplică o cataplasmă din pastă obţinută prin mărunţirea plantei. Senzaţia de durere sau mâncărime, precum şi tumefierea se vor ameliora, iar ţesuturile se vor cicatriza mai repede. Se poate asocia/alterna cu Unguentul cicatrizant, Unguentul de Gălbenele, Spray-ul cu tinctură de Propolis şi Acid alfa-lipoic sau cu Spray-ul cu Propolis fără alcool de la Hypericum.
Contraindicaţii:
- Nu se va consuma de către persoanele cu sensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
- În lipsa informaţiilor cu privire la siguranţa utilizării produselor pe bază de Sideritis scardica în timpul sarcinii şi lactaţiei, este indicată evitarea consumului în această perioadă.