Prof.Cornea Mia: Viața este un dar

De câte ori nu ni se întâmplă să ne irosim viața alergând să adunăm sau să obținem bunuri mult mai puțin importante decât viața însăși! Ne-am gândit, vreodată, la aceasta? Dacă am ști cum să-i dăm Vieții întâietate, dacă ne-am preocupa să o păstrăm, să o protejăm, să-i conservăm integritatea, puritatea, posibilitățile noastre de a obține ceea ce dorim ar crește implicit. Căci tocmai o astfel de Viață luminoasă, iluminată, intensă, este ceea ce ne poate oferi totul.
Noi credem, însă, că, din moment ce suntem în viață, totul ne este permis. Ei bine, nu! După ce vor fi trecut anii în care vom fi muncit pentru a ne satisfice ambițiile, într-o bună zi ne vom simți atât de epuizați, atât de blazați, încât, punând în balanță ceea ce am obținut și ceea ce am pierdut, vom realiza că am pierdut aproape totul pentru a câștiga foarte puțin.
Câți oameni nu își spun:„O viață am! Vreau să o trăiesc din plin pentru ca să obțin tot ceea ce îmi doresc: bani, cunoaștere, plăcere, glorie…”
Și atunci muncim, muncim, muncim și când nu mai avem resurse, suntem obligați să ne oprim toate activitățile. O viață trăită în felul acesta nu are nici un sens, căci, dacă ne pierdem viața, pierdem totul. Esențialul este Viața, și, în consecință, ea trebuie protejată, purificată, consolidată, trebuie eliminate din ea tot ceea ce o împiedică sau o blochează, căci numai datorită Vieții putem obține sănătatea, frumusețea,puritatea, inteligența, dragostea și adevărata bogăție.
Deci, de acum înainte, să lucrăm la înfrumusețarea vieții, la intensificarea ei, la sacralizarea ei. Rezultatul îl vom simți imediat: această viață purificată, armonioasă, va contacta alte regiuni intrând în relații cu alte Entități care vor veni apoi să ne ajute și să ne inspire.
Învățăturile spirituale din vechime afirmă că tot ceea ce îi oferim din toată inima unei alte persoane se întoarce însutit la noi. În fiecare zi , noi avem contacte cu foarte mulți oameni , fie la telefon, fie prin email sau față în față, la serviciu, în magazine etc., iar mulți dintre aceștia merită să se bucure de recunoștința noastră (prin rostirea cuvântului magic MULȚUMESC), pentru că noi primim ceva de la ei. De pildă, gândește-te la oamenii pe care îi întâlnești într-o zi oarecare și care îți oferă un serviciu, cum ar fi vânzătorii dintr-un magazin, personalul de serviciu, colegii tăi de muncă, elevii din fiecare clasă, părinții lor, secretarele etc. Toți oamenii care lucrează în servicii SE OFERĂ PRIN EI ÎNȘIȘI, iar noi BENEFICIEM de serviciile lor. Dacă nu le spunem MULȚUMESC pentru serviciile oferite , înseamnă că suntem nerecunoscători față de ei, iar acest lucru blochează fluxul abundenței în viața noastră. Acum să ne gândim la oamenii pe care nu-i cunoaștem dar care lucrează la întreținerea domeniilor utilitare precum electricitatea , gazele , apa , drumurile etc. Chiar dacă nu le putem spune MULȚUMESC tuturor în persoană le putem spune în gând ori de câte ori ne bucurăm de apa din baie sau bucătărie , de câte ori aprindem lumina în cameră sau deschidem laptopul , sau televizorul ,sau mașina de spălat , de câte ori aprindem ochiurile de la aragaz pentru a ne pregăti mâncarea etc. Să le mulțumim copiiilor pentru că vin la școală , părinților pentru că-i pregătesc și-i trimit , autorităților pentru că ne oferă spațiu și confort etc.
O altă pasiune a mea pe lângă ce-a de dascăl este psihoterapia și psihologia cuantică care din păcate este foarte patin cunoscută de lume : cauza este ignoranța . Din experiența mea am ajuns să descopăr că nu-i putem iubi pe cei din jur fără să ne iubim pe noi mai întâi . Deoarece , ignorându-ne propriile nevoi ,ca profesor și tutore , suntem predispuși să le uităm și pe cele ale copiilor , intrând într-o cursă obsesivă pentru un rezultat anume , care în realitate niciodată nu este sub controlul nostru . Ceea ce avem sub control este acceptarea faptului că nimeni nu a avut o copilărie perfectă , iar modul în care reușim să procesăm și să înțelegem ce s-a petrecut cu noi în trecut este mai important decât ceea ce ni s-a intâmplat în fapt . Acest proces de autocunoaștere și acceptare de sine este parte esențială în maturizarea noastră psihologică și spirituală iar în absența acesteia viața de familie și cea de dascăl s-ar putea transforma într-un calvar emotional și un dezastru relational . Fără respect de sine , orice încercare de a-I forța pe ceilalți să ne respecte este zadarnică . De ce și-ar respecta un copil părintele ,profesorul , dacă părintele , profesorul nu se respectă pe sine ? Cu ce drept să-i pretend copilului ceva ce eu însumi nu-mi ofer ?
Fie că ne place fie că nu noi le suntem datori elevilor, copiilor nostri , și nu invers . Iar în orice manifestare autentică sau atitudine empatică a elevilor ,a copiilor față de noi este o dovadă a faptului că ne-am făcut suficient de bine treaba . Prin urmare dacă vrem să ne iubim cu adevărat elevii și copiii , avem nevoie să ne iubim pe noi inșine , să îndrăznim să ne uităm la copilul interior, așa cum părinții nostri nu au putut sau nu au știut să o facă - într-o manieră ghidată de curiozitate , compasiune , și acceptare de sine necondiționată . Este essential să știm că iubirea autentică și prețuirea de sine sunt dovezi supreme de curaj într-o lume în care nu știm prea bine să facem diferența între auto-suficiență și auto-compătimire . În condițiile în care , ca adulți , suntem însetați după apreciere , validare și mai ales multă atenție . suntem adulți cu o teamă uriașă de compasiune și prețuire de sine , iar acest fenomen s-a produs deoarece mintea noastră că dacă aceste bunătăți psihologice nu au venit ușor în copilărie , înseamnă că nu le merităm , că nu suntem demni de ele . Însă știința sufletului și tot mai răsunătoarele studii de specialitate ne confirmă că noi toți merităm să iubim și să fim iubiți , iar dacă nu am învățat asta din copilărieacum a venit momentul potrivit . Astfel a relaționa înseamnă a iubi (cu inima , cu mintea și cu fapta ) și a da dovadă zi de zi de respect și prețuire de sine .
Cum să ne vindecăm relațiile cu noi înșine și cu ceilalți ? Prin recunoștință . Recunoștința îmbunătățește în mod magic orice relație dificilă , indiferent că este vorba de relația cu noi înșine sau cu ceilalți . Aproape inevitabil , atunci când ne aflăm într-o relație dificilă sau într-o situație care ne irită , noi nu îi suntem recunoscători celeilalte persone sau nouă înșine . Dimpotrivă o învinovățim pentru toate problemele pe care le are relația noastră cu ea . iar vinovăția exclude din start recunoștința . Această atitudine nu poate conduce niciodată la îmbunătățirea relației , și nici a vieții în ansamblul ei . De fapt cu cât învinovățim mai mult pe altcineva cu atât devine mai dificilă relația noastră cu acea persoană și cu atât mai mult se înrăutățește viața noastră la modul general . Indifferent dacă este vorba de o relație curentă sau de una din trecut , atât timp cât avem sentimente negative față de o altă persoană , noi putem elimina acest sentiment prin practicarea recunoștinței . De ce merită să facem acest lucru ? „ Cramponarea de starea de mânie e ca și cum ai tine în mâini
un cărbune aprins cu intenția de a-l arunca pe altcineva; tu
ești cel care se arde .” GAUTAMA BUDDHA
Metaforic vorbind, sentimentele negative față de altcineva îți ard propria viață transformând-o în cenușă. Din fericire recunoștința poate elimina aceste sentimente! Ia recunoștința cu tine oriunde mergi. Impregnează-ți acțiunile, pasiunile și interacțiunile cu alte persoane, precum și alte situații prin care treci, astfel încât să îți îndeplinești toate visele.
Sunt dispusă să vă ajut 0745072167.
Mă iubesc și mă accept așa cum sunt.