Profesor de istorie, de tradiţii, de ieri, de azi, de mâine

Numai cine organizează un concurs, cu participarea echipelor din ţară şi din străinătate, ştie ce înseamnă acest lucru şi de câte competenţe are trebuinţă un bun organizator. Şi numai cine depăşeşte un număr de ediţii ajunge să stăpânească metode, tehnici de alcătuire, cu atâtea aspecte prevăzute şi neprevăzute, cu planuri la vedere şi cu mai multe intervenite pe parcurs. A face faţă unei asemenea provocări, de a strânge elevi şi profesori sub semnul unei discipline, este un test care, odată trecut, atestă o preocupare, o pasiune şi o vocaţie.
La toate aceste încercări, ca-n basme, a fost supus Claudiu Şular, profesor de istorie, preşedinte al Asociaţiei Profesorilor de Istorie din România ( APIR), filiala Bistriţa- Năsăud, pe care le-a trecut cu succes, îndeplinind oarecum condiţiile de-a „primi fata de împărat de soţie şi jumătate din împărăţie”.
Ajuns la cea de-a IX-a ediţie, Concursul cântecului, dansului şi obiceiurilor tradiţionale, „Istorie şi tradiţii”, iniţiat, gândit şi organizat de către Claudiu Şular, se bucură de interes şi participare crescânde, cu pasiune, de la un an la altul.
Ediţia din 2016 a adus la scena Palatului Culturii din Bistriţa, clădire elegantă, europeană, proaspăt adusă la o nouă viaţă, un număr de zece formaţii, alcătuite din elevi, mai mari sau mai mici, în prezentarea originală a unui obicei atent studiat, anchetat şi interpretat cu dăruire, cu talent, sub îndrumarea celor mai pricepute fiinţe din şcoală, care sunt profesorii.
Unde se mai poate face istorie în vremuri de pace? La şcoală. Unde se mai păstrează tradiţiile cu sfinţenie, atât cât ne-au mai rămas? La sat. Acest sat, unde nu doar că „s-a născut veşnicia”, dar unde oamenii şcolii păstrează identitatea satului, în contradicţie cu pericolul unui sat global.
Concursul propriu-zis constă în probe atent pregătite şi studiate, în măsură să ofere o imagine cât mai cuprinzătoare din zonă: prezentarea unei personalităţi, a unui obicei, a unui joc şi a unor mâncăruri arhaice. Astfel, Şcoala Gimnazială „George Coşbuc” din Coşbuc, judeţul Bistriţa- Năsăud, a evocat figura poetului George Coşbuc, cu emblema „sunt suflet în sufletul neamului meu”, a prezentat obiceiul „alegerea craiului”, acesta fiind primul care iese la arat, „Jocul vergelului” şi o reţetă de cocoradă, plăcintă cu brânză. Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa a vorbit despre Ioan Pintea, scriitor contemporan, a adus în faţa spectatorilor obiceiul de nuntă cunoscut sub numele de „răscumpărarea găinii”, un dans tradiţional şi reţeta „mălai în lapte”. Ansamblul „Codrenii” de la Şcoala de Arte din oraşul Străşeni, Republica Moldova, coregraf, Ion Lepădatu, a vorbit despre publicistul Constantin Bobeică, din satul Codreanca, a jucat dansurile „doiul” şi „învârtita”, precum şi sârba, hora şi bătuta. La capitolul gastronomie, reţeta varză cu costiţă a îmbogăţit prezentarea ansamblului moldovenesc. Şcoala Gimnazială „Ioan Slavici” din Tăuţii de Sus, Maramureş, prin elevii ei, a fost purtătoarea unor frumoase costume tradiţionale, în negru şi roşu, reprezentând moarte şi viaţă, a unor obiceiuri vechi, „bine-i vara-n câmp şi soare/ da-i mai bine-n şezătoare” şi a unor bucate străvechi, sănătoase, prezentate în formă de plăcinte, pornind de la ideea că „tradiţia ne protejează”. Liceul Teoretic „Josef Gregor Tajovschi”, Nădlac, judeţul Arad, a adus în prim-plan minoritatea slovacă, cu tradiţiile ei, de tăiatul porcului, de cârnaţi de casă şi găluşti slovăceşti, precum şi dansuri specifice, completate cu date despre omul de cultură Peter Şohanschi. Din Dej, de la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”, elevii au refăcut un moment din viaţa unui sat tradiţional, Chiueşti, judeţul Cluj, unde obiceiurile au rămas nealterate, precum cel al „starostirii de nuntă”. Noutatea Şcolii Gimnaziale din Leşu, judeţul Bistriţa- Năsăud, a constituit-o prezentarea personalităţii Mărioarei Precup şi a reţetei „zuru”, cu slănină şi brânză. Colegiul Tehnic „Grigore Moisil” din Bistriţa s-a distanţat prin profesionalism, experienţă, participând la toate celelalte ediţii şi înregistrând o creştere de la o ediţie la alta. Deosebit de inspirată şi bine pusă în practică a fost ideea de a vorbi despre Lazăr Ureche, doctor în istorie, fost inspector şcolar, despre care se spunea „tata Lazăr” sau că „lucrurile trebuie făcute „după Ureche”, la modul serios. Liceul cu Program Sportiv, Bistriţa, a prezentat personalitatea lui Teodor Tanco, o şezătoare de pe Valea Şieului, cu femei măritate şi cu femei bătrâne, şi reţeta „palaneţe cu brânză”. Din Runcu Salvei, elevii au adus obiceiul „Steagului de nuntă”, ca simbol al căsătoriei, reţeta plăcintei, unde aluatul trebuie frământat „până asudă grinda”, şi pe opincăreasa în viaţă, Floarea Cosmi, o instituţie vie, dacă luăm în calcul faptul că meseria de opincar este pe cale de dispariţie.
Un program atât de complex, desfăşurat de-a lungul câtorva ore la sfârşit de săptămână, a dat bătăi de cap juriului (format din Cosmina Timoce Mocanu- Institutul Arhiva de Folclor a Academiei Române Cluj, Dorel Cosma- director Palatul Culturii, Elena M. CÎmpan-preşedinte Societatea Scriitorilor Bistrițeni, etnologii Vasile Filip şi Menuţ Maximinian), pus în situaţia de a stabili ierarhii. Clasamentul final a recompensat strădania participanţilor, cu premii, diplome şi aprecieri. Locul I, pentru Colegiul Tehnic „Grigore Moisil”, Bistriţa, locul II, pentru Şcoala Gimnazială „George Coşbuc”, locul III, Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”, din Dej.
Cele zece formaţii prezente în Concurs anunţă de pe acum ediţia cu numărul zece, care va urma. Bucuria este mare când se vede cu ochiul liber că nu dispar tradiţiile, că sunt cultivate mai departe, în şcoală, sub atenta supraveghere a unor profesori de excepţie. Tradiţia înseamnă azi jocul, şezătoarea, mâncarea pregătită în casă, obiceiurile satului. Dar tradiţie pentru şcoala românească mai înseamnă şi cultivarea limbii române, cunoaşterea expresiilor, a realităţilor lingvistice şi, cel mai important, ne-uitarea oamenilor locurilor, care au contribuit la cultura acestui neam.
Pentru un profesor de istorie, cum este Claudiu Şular, disciplina predată nu este de ajuns, ca să-şi îndeplinească visul, cariera. Mereu este nevoie de porţi deschise, de discipline complementare, de o conectare fără întrerupere la mersul vieţii, de altădată, de acum şi de mâine. El face istorie din tradiţii şi tradiţia o istorie.
Publicul prezent la Evenimentul – Concurs „Istorie şi tradiţii” a descoperit şi apreciat, încă o dată, frumuseţea obiceiurilor, a tradiţiilor, a spectacolului bine alcătuit, oferit cu drag, şi şi-a amintit de vremuri de altădată, „cu basme, ghicitori, eresuri”, cu cântece pe (pentru ) sufletul lui: „Vin feciori în sat/ Vin de la arat/ Şi cu flori în pălărie/ Chiuind de bucurie”.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5