Profesorul Titus Cărbune nu va mai fi cu noi

Îmi vine foarte greu să scriu despre viața prietenului și colegului meu, Titus. Totuși, permiteți-mi să i-o prezint pe scurt pentru a marca principalele etape pe care le-a parcurs în scurta sa viață.
Așadar, Titus s-a născut în Maieru, în 18 septembrie 1949, din părinții Toader și Maria. A fost cel mai mare din cei trei băieți (Titus, Viluț și Toader) și două fete (Maria și Ana) din această familie model din Maieru. Tatăl s-a stins foarte tânăr, iar mama lor, rămasă văduvă până la sfârșitul vieții, i-a crescut în cultul muncii, cinstei și demnității cu niște sacrificii greu de imaginat; numai ea a știut de câte ori s-a culcat nemâncată pentru a-și vedea copiii sătui. Băiatul cel mare a urmat școala generală în comuna natală, Liceul Teoretic „Solomon Haliță” din Sângeorz-Băi, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, Facultatea de Matematică, iar în final Studiile Academice Postuniversitare, specializarea informatică aplicată și programare.
În 2 februarie 1974 și-a unit destinul cu învățătoarea Măriucuța Motofelea, iar din căsnicia lor s-au născut cele două fete: Ana-Maria, profesoară la Liceul din Sângeorz-Băi, căsătorită cu tehnicianul silvic Sorin Ureche, și Lavinia, absolventă a Facultății de Relații Internaționale, care lucrează actualmente la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg, căsătorită, la rândul ei, cu Iancu, medic specialist neurolog la un centru de Epilepsie din localitatea Kork, din Germania, fiecare având câte trei urmași de care bunicii Titus și Măriucuța au fost foarte mândri.
De-a lungul existenței sale, Titus a fost profesor și director al școlilor din Maieru și Anieș, a fost membru al Cercului ASTRA – Maieru încă de la înființarea sa, în anul 1991, a condus timp de 8 ani formația SALVAMONT din Rodna, iar din 1979 și până la pensionare a fost profesor-medodist al Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud, ocazie cu care a publicat subiecte pentru olimpiadele școlare la matematică, care, mai pe urmă, au fost date la fazele locale și județene; a publicat mai multe articole legate de arborele genealogic a celebrei familii Moisil, despre istoria „Gazetei matematice” în revista locală „Cuibul visurilor”; a editat volume de exerciții și probleme de specialitate: „Matematică, exerciții și probleme pentru clasa a VIII-a” (2005) și „Exerciții și probleme pentru clasa a V-a” (2007); în 1995 a primit Medalia Jubiliară a Gazetei Matematice „100 de ani de apariție”; a colaborat cu Societatea internațională „Ginta latină”; a publicat articole în „Gazeta matematică”, „Didactica nova”, „Cuibul visurilor” și revista MATE; a participat la toate acțiunile educative și culturale organizate atât la Anieș, cât și la Maieru: lansări de cărți și reviste, sesiuni științifice, simpozioane, întâlniri cu mari personalități din țară și străinătate etc.
În calitate de director, profesor sau diriginte de suflete s-a dovedit un intelectual competent, exigent, meticulos și perseverent. Generațiile de elevi care l-au cunoscut au vorbit și vor vorbi despre el ca despre un dascăl de excepție și sunt convins că îi vor păstra amintiri de neuitat.
Spiritul său n-a fost atins niciodată de osteneală. S-a interesat continuu de ceea ce apare nou pe piața cărții. Nu o dată mă informa de noi volume tipărite pe care le cumpăra, neuitându-se niciodată la preț. De ani buni le procura în dublu exemplar, unul oferindu-l cu generozitatea sa proverbială ginerelui său, Iancu, mare iubitor de beletristică și filozofie. În orice caz, pentru mine, biblioteca sa rămâne una dintre cele mai râvnite și dotate cu cărți de mare valoare.
Intransigența sa, manifestată împotriva superficialității, inerției și rutinei mi-a relevat un intelectual care n-a fost niciodată prizonierul unei singure căi. Datorită formației sale pozitive, Titus, mare specialist în arta culinară, nu a vrut să se arate un om sensibil, sentimental, și-a pus sensibilitatea sub controlul rațiunii, dar în străfundul sufletului său a fost extrem de afectiv mai cu seamă cu aceia pe care i-a avut aproape. Știa ca nimeni altul să îmbărbăteze când nori negri se abăteau deasupra cuiva. A iubit muntele cum mulți dintre noi nu știm s-o facem. S-a bucurat de ivirea primului colț de iarbă primăvăratic și de culorile autumnale ale vegetației ca un copil inocent. În timpul liber s-a dovedit a fi un apicultor experimentat, împărtășind, cu altruism, și altora din cunoștințele acumulate și din acest domeniu.
Dincolo de toate aceste preocupări, în calitate de profesor, Titus a avut cele mai mari împliniri sufletești când elevii săi obțineau rezultate foarte bune sau bune la olimpiadele de matematică la diferite faze; îmi împărtășea acest lucru cu fața iluminată de bucurie.
Dragă Titus, sufletul tău bun și generos se va întâlni cu ale colegilor noștri plecați dintre noi cu mult sau mai puțin timp în urmă: Andronesi Simion, Barna Ovidiu, Cărbune Virgil, Ciupe Livia, Ciupe Pavel, Cobzaș Adrian, Cobzaș Florica, Groze Alexandrina, Hodoroga Valer, Hordoan Ionel, Mureșan Silvestru, Mureșan Lucreția, Rațiu Alexandru, Regvald Titus, Roman Mihai, Sohorca Alexandru, Ștefan Mircea, Telcean Ioan, Telcean Radu, Timiș Irina, Todoran Geta, Todoran Ioan, Todoran Marcela, Tripa Virginia, Ureche Lazăr, Vranău Ioan.
Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace, prietene drag!