Protopop Alexandru Vidican: Luminație şi neuitare!

Ìn fiecare an, de luminaţie printre flori şi lumânàri, ne plângem morţii, iar prin rugăciuninile pe care le facem, ei ne răspund că nu sunt morţi, sunt doar plecaţi spre veşnicie.
Noi îi plângem, iar ei jubilează că nu sunt uitaţi şi că sunt poftiţi la “masa tăcerii” să mai treacă pe sub “ poarta sărutului şi a neuitării” şi prin rugăciuni să-i ìnălţăm din nou pe “coloana infinitului” spre Dumnezeu.
La ceas de apus de soare şi lumină lină, cimitirele sunt catedrale cu candelabre ce unesc cerul cu pământul.
O seară de luminaţie este un cer coborât pe pământ, o sărbătoare a tuturor, printre ,lacrimi, flori si morminte’, cum ar zice poetul Blaga.
Noi îi plângem nu din disperare ci pentru că nu putem pune stavilă dorului de ei, cum spune poetul : “ Că am fost, sau n-am fost cuminți, Azi când ìmbătrânim, ne este tot mai dor de părinți”!
Dumnezeu să-i odihnească pe toți cei mutați de la noi alături de cei buni şi drepți în Împărăția Sa!

PROTOPOP,
PR.ALEXANDRU VIDICAN

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]