Protopopul Gherasim Domide într-un tablou jubiliar

Preot Pioraș Ilie

Se împlinesc anul acesta, în luna ianuarie, 161 de ani de la nașterea memorandistului Gherasim Domide (19 ianuarie 1856 – 16 decembrie 1909).
Am în față un tablou realizat în urmă cu peste 100 de ani, în 1905, de A. Roșu, fotograf din Bistrița. Tabloul conține fotografiile a 18 preoți avându-l în centru pe Protopopul Gherasim Domide.
Importanța momentului și a personalității centrale ilustrate în acest tablou, reiese și din înscrisurile atent caligrafiate. Astfel, în partea de sus, pe o flamură desfășurată, citim următoarele cuvinte: „PREOȚIMEA DIN TRACTUL BISTRIȚEI MULT ONOR. DOMN GERASIM DOMIDE PROTOPOP GR. CATH. DIN INCIDENTUL IUBILEULUI DE 25 ANI A PREOȚII SALE”, iar jos: „ÎN SEMN DE STIMĂ ȘI IUBIRE! 27 SEPT. 1880 – 27 SEPT. 1905”.
La mijloc sub Soarele Dreptății, Sfântul Potir și Sfânta Evanghelie, între două ramuri de laur, tronează chipul zâmbitor și ferm al Protopopului Gherasim Domide. De-a stânga și de-a dreapta, înșirate pe ramuri de crin înflorit, sunt chipurile a 17 preoți: Ionu Bârsan, S. B. Șimon, Vasile Nechiti, Elie Iuga, Nechita Gheorghe, Ioan Timari, Eliseu Mureșan, Alexandru Anca, Mihail Bungărdean, Ioan Baci, Mihail Baci, Ioan Lemenyi, Teodor Oltean, Ciril Negruțiu, Sever Grozea, Nechifor Buta și Teodor Moldovan.
Protopopul Gherasim Domide s-a născut în Rodna la 19 ianuarie 1856 din părinții Grigore și Matroana. Școala primară a urmat-o tot la Rodna. Urmează gimnaziul la Năsăud, fiind bursier al Fondurilor grănicerești. După luarea bacalaureatului este încorporat în armată deodată cu Pamfil Grapini (coleg de gimnaziu, viitorul vrednic preot din Rodna Nouă), în regimentul 63 din Bistrița. Va face parte din prima promoție de ofițeri români de rezervă din Granița Năsăudeană, după desființarea Regimentului Grăniceresc în 1851. Dorea să studieze dreptul la Universitatea din Cluj, dar posibilitățile materiale sărace ale părinților nu i-au permis și a urmat teologia pe care o absolvă în anul 1880. În toamna aceluiași an se căsătorește cu fata prim-pretorului din Monor, Paramon Salvan. Elisabeta Salvan era o fată frumoasă și bogată.
În 12 februarie 1881 este numit preot capelan la Rodna. În 1883, după 3 ani de căsătorie, preoteasa Elisabeta Domide moare, lăsând în urmă 2 copii, pe Leonida și Elena.
La Rodna, ca tânăr preot, s-a îngrijit de repararea bisericii și a casei parohiale. A edificat o nouă școală confesională, îndemnând părinții să-și dea copiii la școala românească susținută de Biserică. A înființat o bancă poporană numită “Fortuna”, a sprijinit înființarea Asociației Culturale “CasinaRomână din Rodna”.
Intră în lupta pentru drepturile românilor, va face parte din comitetul Partidului Național Român. Se împotrivește introducerii limbii maghiare înșcoli.
În 1892, la Sibiu, s-aadoptattextul “Memorandumu-lui”, din delegația căruia Gherasim Domide va face parte. Va organiza colecte pentru cheltuielile de plecare la Viena, va difuza Memorandumul tipărit în sute de exemplare. Toate aceste acțiuni le organiza în Școala confesională.
În aprilie 1893, memorandiștii sunt trimiși în judecată. Între inculpați, avocat Danilă Lică, avocat Gavril Tripon, Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Lucaciu. Procesul este amânat până țn anul următor. Fruntașii satelor, preoții și învățătorii se întâlneau la adunările cercuale pentru a-i susține. Când se apropia ziua judecării procesului, românii năsăudeni, în mare număr, au petrecut de la Rodna pe Gherasim Domide până la Bistrița unde îl aștepta Gavril Tripon și alții odată cu mulțimea de pe Valea Bârgăului. Au fost conduși la gară de unde au luat trenul spre Cluj. Aici au fost așteptați de mii de intelectuali, țărani și studenți. Dezbaterile procesului au început în 7 mai 1894. În ziua a șaptea a procesului, pe 14 mai 1894, Gherasim Domide face o declarație în care susține recâștigarea autonomiei Ardealului. A fost cel mai mare proces din Ardeal al vremii, cu răsunete puternice peste hotare.
Pentru atitudinea sa dârză, preotul văduv, de 38 de ani, fără avere, a primit pedeapsa cea mai mare, 2 ani și 6 luni temniță de stat. Se întoarce acasă. Odăile din casa lui erau zugravite în culorile naționale. Tinerimea intelectuală protestează împotriva procesului de la Cluj. Romania Jună din Viena îl proclamă membru de onoare. Studenții din România îi trimit scrisori de susținere pline de entuziasm. În cele din urmă este incarcerat la Blaj.
În anul 1895 la 15 septembrie este grațiat.
Dorința năsăudenilor era ca Gherasim Domide să ajungă vicar la Năsăud. Din diferite motive a fost numit Ion Pop. Astfel că, la 21 iulie 1901, Episcopia de Gherla l-a numit Paroh și Protopop al Bistriței. Aici se va preocupa de Școlile confesionale și de refacerea bisericilor în mod deosebit. Va înființa Fondul de Pensii al preoților din Dieceza Gherla. Preoții din tractul Bistrița, înflăcărați români, îl vor susține.
Gherasim Domide moare la 16 decembrie 1909, la 54 de ani și 29 de ani de preoție. Este înmormântat în cimitirul greco-catolic din Bistrița.
Dintre preoții din Tractul Bistriței din acea vreme, unii, fie l-au urmat, fie s-au regăsit cu Protopopul lor, veniți și ei din țara Năsăudului, urmați și ei la rândul lor de credincioși de pe Valea Someșului și Valea Ilvelor. Cu toții s-au regăsit într-un vechi spațiu românesc, leagăn al dăinuirii neamului nostru românesc, statornic în credință și în cinstirea strămoșilor, a fruntașilor lor, acești sfinți și voievozi ai identității noastre naționale.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]