Protopopul Grigore Pletosu, trăitor în frumuseţea lui Dumnezeu

Apărut cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, volumul „Restitutio Grigore Pletosu” readuce în actualitate personalitatea marcantă a protopopului ortodox al Bistriţei şi a profesorului de la Gimnaziul Grăniceresc.
Scrisă de teologul Iuliu Marius Morariu, „un foarte profund şi foarte serios cercetător al istoriei şi al spiritualităţii bisericeşti”, după cum îl caracterizează Mitropolitul Andrei, cartea este rezultatul unei munci de culegere de datelor atât din arhive, cât şi de la membrii familiei, fiind de remarcat şi aparatul bibliografic foarte consistent.
Apariţia unui volum care vorbeşte despre protopopul Grigore Pletosu, cel care a propovăduit cu ardoare tainele dumnezeieşti şi a militat pentru emanciparea culturală a conaţionalilor săi, dovedindu-se, prin activitatea lui, un păstor şi un dascăl vrednic, este una demnă de consemnat. Printre elevii dascălului Grigore Platosu se numără personalităţi precum poetul George Coşbuc, al cărui talent literar l-a descoperit; patriarhul Miron Cristea, pe care l-a încurajat pe tărâmul literar, fiindu-i însă şi un bun exemplu pentru latura spirituală; Mitropolitul Nicolae Bălan, episcopul Nichita Duma etc.
Trecut prin celebrele universităţi din Leipzig şi Budapesta, fondator a două societăţi de lectură – Virtus Romana Rediviva şi de la gimnaziul năsăudean şi cea de la Seminarul Andreian –, semnatar al actului Marii Uniri, membru al Consistorilor Eparhiale de la Sibiu şi Cluj, acesta este portretul lui Grigore Pletosu. Pentru detalierea acestuia, Iuliu Marius Morariu a cercetat Arhivele Naţionale, direcţiile judeţene Bistriţa-Năsăud şi Sibiu, arhivele Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului, arhivele Mitropoliei Române de la Sibiu, a casei parohiale din Chintelnic sau a familiei Jarda. Lucrarea, menită să profileze cugetul protopopului Pletosu, debutează cu o prezentare biobibliografică în care este trasat în amănunţime drumul vieţii protoiereului.
Rămas orfan de părinţi la o vârstă fragedă, Grigore Pletosu nu şi-a pierdut nădejdea în Cel de Sus, conştientizând că, pentru a reuşi în viaţă, trebuie să înveţe carte. Astfel, va urma Gimnaziul Grăniceresc năsăudean, Seminarul Andreian din Sibiu, universităţi din Germania şi Ungaria, întorcându-se acasă unde va preda la celebra şcoală năsăudeană.
Prin cartea teologului Iuliu Marius Morariu am descoperit că Grigore Pletosu a fost distins cu rangul de protopresbiter pe 27 septembrie 1897, cu prilejul sfinţirii bisericii din satul meu natal, Diug (Dumbrăviţa). După pensionarea de la Gimnaziul năsăudean, după mai bine de trei decenii de activitate, devine protopop al Bistriţei, fiind primul conducător al acestei instituţii care a rezidat efectiv în cetate. O dată cu înfiinţarea, în anul 1921, a Eparhiei Ortodoxe Române clujene şi a Institutului Teologic, va deveni şi profesor al renumitei şcoli clujene. Amintiri frumoase au rămas consemnate din anul 1928, cu ocazia împlinirii a 80 de ani, când părintele protopop a fost sărbătorit cu fast la Bistriţa. Avea un bilanţ frumos, din cei 80 de ani 30 fiind dascăl la Năsăud şi 20 protopop al Bistriţei. A primit un mesaj de felicitare semnat de regele Carol al II-lea, care i-a înmânat Steaua României în grad de comandor. Nu vor uita aceste clipe nici foştii săi elevi – Patriarhul Miron Cristea, Mitropolitul Nicolae Bălan, dar nici Episcopul Iuliu Hossu. Este şi printre autorii de lucrări de specialitate, „Retorica şi Carte de citire” (în colaborare cu Ion Gheţie) şi „Propedeutica filozofică pentru învăţământul secundar”. A scris, de asemenea, materiale în revistele vremii. Poate că nu ar fi lipsit de interes ca acestea să apară într-o zi, într-o carte care ar oglindi părerea protopopului despre teologie, spiritualitate şi teologie.
Pentru seriozitatea sa, pentru faptul că întotdeauna spunea lucrurilor pe nume, mai ales când unii se abăteau de la dogma ortodoxă, este apreciat de superiorii lui şi ales în mai multe rânduri membru al Senatului şcolar al Mitropoliei de la Sibiu şi delegat să conducă reuniunile învăţătorilor. A fost un aprig apărător al ţării, fapt ce se poate vedea nu doar din aceea că a participat la Marea Unire, ci şi din discursurile sale, dând aici exemplul din 1889, de la Prundu Bârgăului, cu ocazia deschiderii anului şcolar: „Mai ales noi, popor mic şi într-o poziţie geografică grea, avem neapărată trebuinţă de caractere oţălite în cunoştinţă, în administraţiunea şi în practica virtuţiilor pentru a nu slăbi nici naintea ameninţărilor şi pentru a păşi, cu siguranţă, în desvoltarea noastră culturală” (p. 82).
Cartea merită să fie citită şi de generaţiile actuale de preoţi care ar avea ce învăţa din gândurile protopopului care a ştiut întotdeauna să apropie pe credincioşi de biserică, fiind un păstor luminos la chip, statornic în gânduri şi paşnic în tot ceea ce a făcut. Despre preot, spunea că este „vas ales de Dumnezeu pentru a reprezenta în faţa Lui pe oameni, pe fraţii lui. Iată ce este preoţia creştină: lucrarea divino-umană ancorată într-o latură în Dumnezeu ca ideal suprem şi în cealaltă latură ancorată în realitate, ca realizare zilnică” (p. 104).
Portretul cel mai frumos al părintelui Grigore Pletosu îi aparţine lui Vasile Boieriu: „Era un om destul de înalt, cu faţa rumenă, păr bogat, căzând în plete, barbă asemenea albă, o privire cercetătoare în care se ascundea în permanenţă săgeata ironiei. Avea un mers încet şi elegant. Revenda frumos croită, pălăria tare pluşată, îi dădeau o deosebită prestanţă. Instinctiv, îţi întrebai pe stradă însoţitorul când îl vedeai: Cine-i acest distins protopop? E protopopul Pletosu” (p. 113).
Înfiinţarea primei parohii ortodoxe de după unirea de la 1700 la Năsăud, edificarea unui sediu nou al Protopopiatului Bistriţa, ctitorirea bisericii Sf. Trei Ierarhi, cea mai frumoasă biserică din acele timpuri din protopopiat, sunt doar câteva din reperele ce constituie cartea de vizită a protopopului Grigore Pletosu în amintirea căruia a fost ridicat un bust ce străjuieşte curtea bisericii bistriţene.
Interesante sunt şi amintirile lui Pavel Jarda, fiul compozitorului Tudor Jarda, despre părintele Grigore Pletosu, străbunicul acestuia, spuse de bunica lui, una dintre cele patru fiice ale protopopului.
Grigore Pletosu avea o relaţie bună şi cu scriitorul Liviu Rebreanu care, într-un pasaj, scrie că „Fetele lui Spătaru veneau adesea pe la noi”, Spătaru fiind Pletosu.
Volumul lui Iuliu Marius Morariu, editat de Biblioteca Judeţeană Bistriţa, manageriată de scriitorul Ioan Pintea, este, cu siguranţă, de acum un model al personalităţii unui preot şi dascăl ce şi-a dedicat viaţa slujirii bisericii şi culturii – protopopul Grigore Pletosu. Asemenea cărţi au rolul de a recupera viaţa şi opera unor bravi înaintaşi a căror nume nu trebuie să-l uităm niciodată şi care, în aceste vremuri tulburi, ar trebui să constituie pentru noi modele de urmat. Un arc peste timp pentru care Iuliua Marius Morariu merită felicitări.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]