Protopopul Teodor Ciuruş, diuganul cu dragoste de neam

Cu ajutorul părintelui protopop Gheorghe Nicolae Şincan şi a directorului Direcţiei Judeţene pentru Cultură Mureş, Nicolae Băciuţ, redescoperim valorile credinţei prin intermediul volumului „Pilde de mântuire – predici poporale la sărbătorile Născătoarei de Dumnezeu şi ale sfinţilor”, retipărit după aproape 80 de ani la Editura Nico, sub semnătura preotului Teodor Ciuruş. În prefaţă, mitropolitul Andrei vorbeşte despre caracterul părintelui Teodor Ciuruş, un om „care n-a trecut degeaba prin această viaţă”, protopopul având preocupări pastorale speciale din care a izvorât volumul de predici care adună frumuseţi spirituale. Prin readucerea în actualitate a acestor predici, imaginea protopopului Teodor Ciuruş nu rămâne încremenită în istorie ci este un document şi o sursă pentru cei care-şi fac din cuvântul de învăţătură rostit, în faţa credincioşilor, un mesaj adevărat. Născut în decembrie 1902 în satul Dumbrăviţa din judeţul nostru, la scurt timp rămânând doar cu mângâierea iubirii nemărginite a mamei sale, Irina, şi cu dragostea fraţilor Alexandru şi Vasile. Şcoala primară a urmat-o la Dumbrăviţa, iar liceul la Năsăud, unde s-a evidenţiat prin seriozitate şi muncă. Urmează apoi Institutul Teologic „Andreian” din Sibiu, iar după doi ani, încununaţi de strădanii, trece la Institutul Teologic Cluj, terminând studiile cu excepţional în anul 1925. A fost preşedinte al Societăţii Studenţilor în Teologie, credinţa Ortodoxă, remarcându-se printr-o bogată activitate culturală. Pentru început este profesor de religie la Alba Iulia, la Liceul de băieţi, în toamna anului 1926 căsătorindu-se cu Silvia Cotuţiu, învăţătoare, tot din Dumbrăviţa, soţie şi preoteasă vrednică de toată admiraţia. În acelaşi an, a fost hirotonit preot de episcopul Nicolae Ivan, pe seama parohiei Rusu Bârgăului, Protopopiatul Bistriţa. După ce şi-a luat licenţa în teologie la facultatea din Cernăuţi, începe să adune materiale documentare pentru o monografie a Protopopiatului Bistriţa, însă vremurile vitrege ale anilor 1940 îl împiedică să ducă la capăt lucrarea propusă. Părintele publică articole de mare importanţă în revista „renaşterea”. După Dictatul de la Viena, episcopul Nicolae Colan a fondat un vicariat ortodox la Alba Iulia, pe 6 septembrie 1940, unde Teodor Ciuruş deţine funcţia de consilier şi redactor al revistei „Renaşterea” timp de 4 ani. Pentru meritele lui, episcopul îl hirotoneşte protopop, pe 9 octombrie 1942. În anul 1945 este chemat la Centrul Eparhial Cluj, unde îndeplineşte funcţia de inspector eparhial, iar mai apoi este instalat, pe 24 februarie 1946, protopop la Târgu Mureş şi paroh la Catedrala Mare. În cei 14 ani de slujire în funcţia de protopop a realizat numeroase lucrări la Catedrală. În anul 1959, dorind să se apropie de copii, părintele Teodor Ciuruş cere transferul la Parohia Blumăna din Braşov, unde funcţionează ca preot până în anul 1965, când din cauza unei afecţiuni la corzile vocale se pensionează. Se stinge din viaţă la Blaj, la fiul său Sandu, pe 11 septembrie 1979. Rămâne în urma sa o viaţă de adevărat preot şi volumul de predici care apare în 1934 la Editura Episcopiei Ortodoxe Cluj.

Lucrarea, reeditată, reprezintă o contribuţie de o importanţă aparte pentru literatura omiletică. Cuvântările închinate mamei sunt adevărat prinos a recunoştinţei neţărmuite pentru aceea care i-a dat viaţă şi l-a învăţat să trăiască în dragoste pentru dreapta credinţă şi pentru neamul său.

Un om care oglindeşte în carte o pregătire teologică de înaltă ţinută academică, aducând balsam pentru suflet la cele mai importante sărbători de peste ani: Naşterea Domnului, Sfântul ierarh Nicolae, Sfintele Paşti, Izvorul Tămăduirii, Adormirea Maicii Domnului, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril etc. După cum afirmă protopopul de Târgu Mureş, Gheorghe Nicolae Şican, rămâne în urma părintelui Teodor Ciuruş chipul adevăratului slujitor la altarul străbun. Viaţa lui a însemnat o ardere, o flacără care s-a aprins luminând pe calea adevărată a vieţii.

În prefaţa semnată la 17 februarie 1934, la Rusu Bârgăului, autorul cere mângâiere Domnului: „Să fii tu mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni, să-i ridici pe aceştia în curăţenia vieţii până la cer, să fii tu o lumânare, ce arzând continuu, împrăştie întunericul”. O viaţă trăită în lumină, cu simplitate, sinceritate, iubire adevărată faţă de Hristos a unui om care ne-a îndemnat să coborâm în adâncul inimii, unde în singurătatea şi tăcerea ei, cumpănind faptele săvârşite, să vedem ce roduri bune am ales pentru mântuirea sufletului nostru. Protopopul Teodor Ciuruş vine din satul Dumbrăviţa-Diug, mica aşezare, cunoscută şi sub denumirea de pepinieră de preoţi a Transilvaniei, de aici slujind la altar în ţară peste 47 de preoţi. El se alătură imaginii vrednicilor preoţi de aici, amintind doar pe protopopul de Cluj, Teodor Cotuţiu, a cărui nume îl poartă Şcoala din Dumbrăviţa. Sperăm ca în timp şi numele protopopului Teodor Ciuruş să dăinuiască în daltă pe unul dintre edificiile localităţii natale.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship