Radu Petrescu – Niculae Vrăsmaş

Motto:

Cultura este:

- singura sursă certă a unei bucurii permanente,

- adevărata formă de maturitate a spiritului,

- singurul loc unde libertatea e la ea acasă,

- singurul teritoriu în cuprinsul căruia

te poţi baricada împotriva iubirii!

Constantin Noica

Atunci când ne ancorăm rădăcinile în Veşnicie, fie prin gând sau prin accesarea adevăratei culturi a Omenirii, dar mai ales prin Iubirea faţă de Inteligenţa Universală, reuşim să ne dezvoltăm o personalitate puternică care ştie să îşi plece fruntea cu Iubire şi Blândeţe către toate întâlnirile şi evenimentele din Viaţă.

Asemenea personalităţi sunt oameni a căror lumină interioară le descoperă lor înşişi fiinţa lor adevărată şi, prin ceea ce lasă în urma lor, aduc bucurie. Un astfel de om a fost Radu Petrescu, scriitor ce L-a descoperit pe Dumnezeu în sufletul lui, şi care a putut dărui celor cu care a relaţionat în timpul vieţii lumină şi îndemnuri ce i-au marcat pozitiv şi definitiv.

Ca profesor, şi-a influenţat în bine elevii, atât prin lecţiile predate cât şi prin faptul că i-a îndemnat să ţină jurnale zilnice şi să citească. A ţine un jurnal înseamnă, simplu spus, o preocupare benefică prin care omul îşi descarcă sufletul şi exersează scrisul.

Prin cartea JURNALE PARALELE, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008, scrisă cu un suflet plin de recunoştinţă şi iubire faţă de profesorul său şi faţă de cititori, Niculae Vrăsmaş a reuşit să ne facă bucuria de a cunoaşte momente importante din timpul vieţii scriitorului Radu Petrescu cât şi din propria sa viaţă.

Citind această operă complexă, am constatat că Radu Petrescu a venit din Bucureşti, din proprie voinţă, ca tânăr profesor împreună cu soţia sa, Adela, pe meleaguri bistriţene în anul 1951, cu puţin timp înainte ca eu să mă nasc. Aceşti tineri, Radu şi Adela, îndrăgostiţi unul de altul, dar şi de literatură şi pictură, şi-au legat sufletul de localităţile Dipşa, Petriş, Prundu Bârgăului, de eleviil lor, de oamenii locului, dar şi de Munţii Călimani, îndeosebi Heniu. Iată un fragment din cartea lui Radu Petrescu OCHEANUL ÎNTORS: „Dar toată ziua n-am făcut nimic, am văzut doar Heniul ieşind nelămurit din ceaţă cu zăpezile lui pe alocuri scânteietoare, impunător şi larg, o enigmă neexplicată, dar pe care eu, într-un loc, o voi dezlega.”

M-a impresionat toată activitatea lui Radu Petrescu descrisă atât de analitic şi convingător de Niculae Vrăsmaş în cartea JURNALE PARALELE, dar cel mai mult mi-a atins sufletul faptul că îi învăţa pe elevii săi următoarele: să ţină jurnale zilnice (pe care el le citea ca să îi încurajeze şi îndrume în ale scrisului), să citească şi să asculte muzică cultă. Atunci când tinerele vlăstare umane au asemenea îndrumători spirituali, dar au şi vocaţia de a primi învăţămintele ce le sunt predate, rezultatul este că devin oameni valoroşi.

În cazul profesorului-scriitor Radu Petrescu unul din rezultate este acela că elevul său, Niculae Vrăsmaş, i-a urmat exemplu, a învăţat carte, a scris jurnal, a devenit scriitor care, iată, îşi elogiază profesorul printr-o carte valoroasă, scrisă cu multă trudă şi cu suflet de aur.

Să citim împreună câteva cuvinte scrise de Niculae Vrăsmaş despre Radu Petrescu:

„Atât munţii cât şi dealurile sau câmpiile cutreierate, sau numai observate, de la distanţă sau de aproape, uneori în mod obsedant de către scriitor, cu îmbrăcămintea lor vegetală atât de bogată şi diversificată în culori şi nuanţe, prinse sub un acoperiş de cer şi nori, puteau fi înregistrate numai de ochiul său de artist desăvârşit. El scana superbele imagini, în diferitele lor momente, pentru a le reda cititorului. Dar o făcea, în primul rând, pentru că orice privelişte îl atrăgea ca un magnet şi îl fascina. Adulmeca, cu mare nesaţ, aproape orice peisaj. Relieful şi vegetaţia, la fel ca norii şi cerul, care alături de oameni, diverse vieţuitoare sau obiecte, constituiau aerul existenţei sale. Aerul pe care Radu Petrescu reuşea să-l vadă şi de ce nu, poate chiar simţea antimateria sau legătura cu cosmosul. [...] Comparat cu Gide şi Thomas Mann, de către Nicolae Manolescu, cu Croce, de către Gheorghe Crăciun şi cu Marin Preda, Camil Petrescu şi Rebreanu, de către Mihai Sin, scriitorul Radu Petrescu ne-a părăsit timpuriu. Trecerea sa în eternitate a produs o profundă îndurerare, dar şi o mare pierdere pentru literatura română.

Radu Petrescu a rămas o adevărată emblemă pentru ţinutul bistriţean, care se regăseşte asemeni unei imagini reflectate în oglindă, în OCHEANUL ÎNTORS, iar numele scriitorului este purtat de o importantă librărie din Municipiul Bistriţa, dar şi de Liceul din Prundu Bârgăului, localitate a cărui cetăţean de onoare post-mortem, a fost declarat.”

Pentru a scrie această carte, Niculae Vrăsmaş s-a documentat îndelung, a vizitat locuri, a stat de vorbă cu mulţi oameni, dar şi cu soţia scriitorului.

Adela Petrescu îşi aminteşte astfel de soţul ei: «În vacanţa de vară Radu a venit în Dipşa unde a terminat „Didactica Nova” începută tot atunci, la Petriş. Gazdele mele mi-au povestit apoi [...], speriate, că soţul meu nu părăsise aproape deloc masa de scris.

Cu toate că îşi aducese cu el multe cărţi în geamantanul său (de la ILIADA lui Homer, Rabelais, SONETELE lui Petrarca, La Rochefoucauld, Goethe, Stendhal, Balzac [...] acestea nu puteau înlocui biblioteca sa de care avea atâta nevoie.»

Dintr-un text amplu al Adelei Petrescu am ales special cuvintele de mai sus pentru ca să accentuăm faptul că tânărul profesor-scriitor citea mult ca să scrie, iar ca să scrii trebuie să te pui în starea de a scrie, lucru care este greu, ştim cu toţii.

De aceea apreciez şi recomand, mai ales elevilor şi studenţilor, cartea JURNALE PARALELE scrisă de Niculae Vrăsmaş, carte ce este doldora de informaţii despre ţinuturile bistriţene (mie, care sunt venită aici din Bucureşti doar de câţiva ani, mi-a fost de mare folos ca să cunosc, mai mult prin citit deocamdată, aceste meleaguri de legendă), dar şi de informaţii ce ne îmbogăţesc cultura.

Recomand cartea şi pentru că vorbeşte despre corespondenţa lui Radu Petrescu cu personalităţi ale vremii dintre care Petru Creţia, Mircea Horia Simionescu, Teo Vrasmaş, dar şi despre viaţa şi ideile de mare actualitate ale scriitorului Niculae Vrăsmaş despre Bucureşti şi nu numai, dar pe acestea trebuie să le citească politicienii, nu numai elevii şi studenţii.

În cartea JURNALE PARALELE, găsim, selectate inspirat de către autor, fragmente din scrisorile lui Radu Petrescu către Petru Creţia. Închei cu un mic text dintr-o scrisoare scrisă imediat după 6 octombrie 1951, când abia ajunsese la Petriş: „...află că trăiesc din plin între Idei şi că este cu neputinţă să mă simt aici în străinătăţi [...] şi altă ambiţie omenească nu-mi mai găsesc decât pe aceea de a bea cât mai mult lapte. Laptele însă, deşi nu lipseşte, nu e singur suficient. Îţi voi înfăţişa, la întoarcere, un RP la fel de slab, mă tem. Te mai întreb odată: cum faci să fii gras? Colecţionează timp de o săptămână numele şi cantitatea mâncărurilor pe care le iei, te rog.”

Este de luat în seamă de către toţi pedagogii exemplu profesorului Radu Petrescu care a ştiut să descopere în primii ani de şcoală calităţile native ale elevilor săi şi i-a orientat pe calea necesară ca să le pună în valoare şi să devină Oameni adevăraţi.

Fiind prima noastră comunicare în acest an, Vă urez: LA MULŢI ANI!