Radu Salvan: MARELE PROGRES A.I. ?

Cele mai multe informații referitoare la Inteligența Artificială ( A.I.) sunt de-a dreptul uluitoare. Mă consternă, mă înspăimântă chiar, fapt pentru care nu pot să nu-mi exprim părerea legată de acestea.
Reacția mea de om este una de totală revoltă. Da! Pentru că asta rezultă din multiplele știri și informații despre A.I.
Mă întreb unde se va ajunge urmare a unei nebunii necontrolate și acceptate de noi toți în numele Marelui Progres al științei și tehnologiei.
Cei care ne-am nascut cu conștiința de OM, suntem datori și tributari convingeriilor si prerogativelor acestuia.
Ce ste însă rațional în momentul în care se vor șterge cu buretele (posibil un burete artificial) marile valori și creații a Umanității?
Ce va rămâne în loc? Cum poți reacționa când s-ar putea să nu mai rămână nimic, și dacă va rămîne ceva având doar rol de mostră, model sau dovadă a existenței noastre ca specie, cu-i i-ar mai folisi?
Doar, daca undeva în univers există evoluții planetare (involuții) pentru mine ciudate și de neconceput, noi specii de Cyborgi, Androizi-roboți, sau alte creaturi, care într-un exercițiu de imaginație vor privi curioși, stupefiați la relicvele a ceea ce a fost cândva Omenirea.
Cum va fi privita umanitatea din afara umanității, când cei amintiti anterior nu au conștiină, caractere, sentimente, când reacțile vor fi altele decât cele firești umane.
Eu nu doresc o astfel de lume, rămân la conștiința de a fi OM ( OM în limba sanscrită însemnând-cel desăvârșit).
Mi-ar părea rău să fiu considerat troglodit, caduc care se opune progresului și nu-și găsește sensul și rostul fiind anacronic în tot ce văd.
Mă simt ca unul care am nimerit între doua epoci, ca și cum destinul mă condamnă să trăiesc martor al celor mai profunde schimbări istorice a ființei, a omului.
La răspântia dintre a ceea ce este omul, așa cum a fost perceput de-a lungul a 5.000 de ani, până în acest moment al unei schimbări terifiante, de la a gândi, a simți, a trăi, o metamorfoză cu totul alta în înfățișare (deocamdată nu) dar cu aproape alte valențe, alte atitudini, alt mod de a percepe, de a trăi, unul aproape hibrid android.
Dacă însă generațiile prezente și viitoare doresc o astfel de evoluție, e treaba lor. Mie mi-ar fi aproape imposibil să-i recunosc ca descendenți ai speciei umane.
S-ar putea să nu le pese pentru ca în parte simt asta din tot ce se întâmplă: din atitudine, din reacție, din noul mod de viață.
Le doresc să-și urmeze parcursul, să trăiască într-o lume pe care ei o construiesc așa cum o vor.
Mulți ar putea privi, ca nefiresc să te împotrivești unui mers înainte. Personal cred ca este absolut necesar și benefic, pentru umanitate, să se împotrivească, să se opună unui astfel de progres așa cum s-ar împotrivi unei invazii nedorite, a cărui scop ar fi de a cuceri pământul, de a-și impune regulile și supremația transformandu-i pe oameni în sclavii lor.
Tot așa, trebuie să ne împotrivim acelei părți ale Inteligentiei Artificiale (A.I.) care ar putea duce la sfârșitul a ceea ce e omenesc.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Acest articol a fost scris cu ceva timp în urmă. Am observat că deja anumite guverne, chiar foruri decizionale responsabile ale U.E. au propus luarea de măsuri în vederea limitării infuenței nefaste a A.I.
Ca și argument final, aduc expresia unei mari personalități a secolului XXI, scriitorul, eseistul, pictorul, fizicianul argentinean Ernesto Sabato: ”Acum ar fi nevoie să ne recuperăm simțul uman, al tehnicii și al științei, să-i fixăm limitele, să punem capăt religiei lor”.

Radu Salvan