Rămâi cu noi, Doamne! – o rugăciune

Virgil RAȚIU

Câte minunate cărți de rugăciuni s-au scris de-a lungul vremii! Mii de cărți, mii de volume. Biblia însăși e o carte de rugăciuni. Sfânta Liturghie este o extraordinară rugăciune. Rugăciunea nu este doar o solicitare, o dorință, o speranță exprimate, ci un răspuns în același timp la toate poftele noastre spirituale, care, cu cât sunt mai nepotolite, cu atât sunt mai binefăcătoare vieții. Plânsul este tot o rugăciune, iar astea nu le afirm eu acum cu titlu de noutate, ci demult au fost răspândite oamenilor. Închinări dăruite de la un înaintemergător către alții, către urmași, către urmașii urmașilor, cum un fluviu de idei clare și luminoase, învăluitor și dătător de sănătate.
Când ne adresăm necredincioșilor, tot o rugăciune așternem sufletelor aflate în căutare pentru că numai astfel, cu vorbele bune ale unei rugăciuni devenim cuceritori și ne putem bucura de izbânzi. Orice carte purtătoare de cuvinte sfinte și sfințitoare este o carte de rugăciuni.
O mare carte de rugăciuni (scrisă în deceniul 7 al secolului trecut) este „Memorii” de IPS Episcopul Iuliu Hossu, Fericit Cardinalul nostru, carte de rugăciuni ce poartă titlul „Credința noastră este viața noastră” (Editura Viața Creștină, Cluj-Napoca, 2019). O excepțională carte de rugăciuni. Rugăciunile Cardinalului sunt învățăturile sale adresate tuturor credincioșilor, celor care au nădăjduit în puterea cerească (nu numai greco-catolici), tuturor creștinilor, ca sfaturi și îndreptări necesare în orice momente ale vieții fiecărei ființe umane. Fie momente prielnice, fie momente de restriște, așa cum mulți români au trăit cu zeci de ani în urmă. În fiecare rând scris în Cartea de Memorii a Fericitului Iuliu Hossu licărește, ca Ochi al lui Dumnezeu și Inviere a lui Isus Cristos, în orice moment al lecturii, licărește Speranța, tresăltata unui sentiment uman unic, pe care numai omul îl poartă și îl cultuvă: speranța în viața veșnică, dar, mai cu seamă, speranța în eternitate a Bisericii Greco-Catolice. Frumoasă Biserica românească, dar atât de crunt lovită în anul de pomină 1948, desființată la ordinele „ unei așa-zise noi lumi mondiale”, Biserică târâtă într-o vâltoare total nevrednică, sub vremuri ce au acoperit în urmă cu șaptezeci de ani Europa de Est.
O carte de rugăciuni este volumul recent apărut „Rămâi cu noi, Doamne!” (ce rugăciune simplă, rostită într-o suflare!), realizată de Departamentul de Voluntari, păstorit de Biserica Greco-Catolică „Bunavestire” din Bistrița (Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2019). Coordonatorii acestui proiect pus în pagini sunt Rodica Silvia Botezatu și Marieta Simina Tătar. Pentru că foarte multe pagini din aceată carte sunt mărturii înregistrate pe bandă magnetică, culegeri de istorie orală (modalitate de lucru inițiată în 1992 de Fundația Academia Civică, președinți: Ana Blandiana și Romulus Rusan, organizație care a pus bazele Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetul Marmației – unde se află dispăruți în morminte necunoscute înalții noștri clerici, recent canonizați în prezența Sfntului Părinte Papa Francisc), culegeri de istorie inspirat articulate cu pagini de evocări ale înalților prelați greco-catolici, cu scurte narațiuni despre preoți din eparhiile transilvane și, nu în ultimul rând, despre mireni, vrednici credincoși care într-un număr inimaginabil de mare nu și-au părăsit credința cea dreaptă, în ciuda atâtor vitregii care i-au pândit ca dușmani. Dar nu au cedat, nu au putut fi smintiți din credința lor, enorm de mulți creștini nu au cedat. Au continuat să se roage în taină împreună cu preoții lor, chiar dacă nu se aflau împreună, vizitându-se în ascuns doar atunci când aveau posibilitatea, pentru a nu fi deconspirați și dați pe mâna securității de către te miri cine. Au rezistat însă cu puterea credinței și în încredințarea că Biserica, odată și-odată, va fi descătușată iar ușile îi vor fi redeschise.
Așa s-a și întâmplat, exact cum notează cu sfințenie și încredere cardinalul Iuliu Hossu în Memoriile sale, fără temere că va greși. Cardinalul știa că va sosi ziua reînvierii Bisericii din întunericul unde a fost silită să se retragă. Lumina dumnezeiască nu putea, nu poate fi luată nimănui. Lumina dumnezeiască nu-i este luată omul nici atunci își dă ultima suflare. Din pricina acestei lumini nemuritoare, vie, pâlpâitoare în speranțe, Biserica noastră a fost mult prigonită. Și iată că adevărul nu a putut fi închis în minciuna lor, chiar dacă minciuna a fost mare cât o jumătate de Europă!
Găsim în această carte mărturisiri despre desele vizitațiuni pe care Episcopul Iuliu Hossu le făcea în mijlocul credincioșilor săi în întreaga Transilvanie. Mărturisiri ale preoților despre alți preoți, care fac istoria Bisericii cuvenită credincioșilor. Nu avem cum să-i amintim pe toți (voluntari și mărturisitori) în aceste rânduri fiindcă sunt foarte mulți. Dar cartea vă stă la dispoziție (iar Editura Galaxia Gutenberg este una dintre cele mai complexe între editurile din țară).
„Rămâi cu noi, Doamne!” se bucură de un Cuvânt înainte semnat de IPS Florentin, Episcop de Cluj-Gherla, și de o scurtă prefață semnată de poeta Ana Blandiana (nici nu se putea altfel, fiind vorba de istoria orală). Nu lipsește cuvântul de însoțire și îndrumare al Pr. Ioan Vasile Frișan (Protopopiatul Greco-Catolic Bistrița). De asemenea, întâlnim pagini realizate de Teodor Sângeorzan, dar nu numai, iar în încheiere câteva rânduri lămuritoare semnate de Mioara Abrudan, alături de precizări ale redactorilor.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]