Răspuns la scrisoarea deschisă a domnului I. ENE

Aşadar, cum recunoaşteţi şi vă cereţi scuze în scrisoarea pe care mi-o trimiteţi prin întermediul ziarului „Răsunetul” din 12 iunie a.c., m-aţi abordat într-o zi pe stradă. Eu mai adaug, înterogându-mă fără să ştiu cine sunteţi, fără sa vă puneţi deloc problema dacă am dispoziţia necesară, este locul potrivit, ori dispun de timpul necesar pentru a discuta cu dumneavoastră.

Recunosc, am greşit. Trebuia sa vă spun de la început că datorită unei lombosciatice nenorocite abia mă ţineam pe picioare, că eram planificat la ora aceea, chiar în blocul în faţa căruia ne-am întâlnit, la C.A.R. - Invăţământ pentru rezolvarea unor probleme financiare şi că pentru orice discuţie referitoare la lucrarea mea „Rezistenţa anticomunistă ...” este nevoie să ne dăm întâlnire altundeva şi altcândva.

A mai fost ceva! După ce, deşi eram presat de timp am acceptat discuţia, cu tot respectul vă spun, m-a supărat cum dumneavoastră aţi început sa-mi imputaţi lipsa de documentare şi redare reală a faptelor şi evenimentelor ce fac obiectul lucrării, cu toate că v-am rugat să nu încălcaţi regulile logice elementare ale unei discuţii civilizate, care sunt identitatea subiectului şi raţiunea suficientă. Făceaţi, domnule Ene, divagaţii inconsistente (fără legătură cu subiectul discuţiei) de tipul zisei lui Tudor Vladimirescu: „Patria este norodul nu tagma jefuitorilor!”, iar din cauza a două persoane pe care le consideraţi incompatibile cu conţinutul lucrării aţi început să aruncaţi anatema asupra tuturor celor 553 de pagini din cuprins. Am plecat! Îmi cer scuze! Toţi oamenii ce mă cunosc bine o să vă confirme că nu-mi stă în fire să nu accept dialogul cu oricine. Dar nu un dialog în orice condiţii de loc, timp şi conţinut.

Trecând acum la elementele de conţinut al imputărilor făcute de dumneavoastră, oral şi în scrisoare, am de făcut următoarele desluşiri:

1. Cele două persoane S.H. şi M.A. nu apar înscrise în lucrare, cum greşit spuneţi şi scrieţi dumneavoastră, ca eroi ai rezistenţei anticomuniste. Ei sunt înscrişi în Cap. III al lucrării, ambii în total pe 7 rânduri, doar ca victime ale închisorilor şi lagărelor de muncă. Am precizat în lucrare că primul a fost declarat criminal de război şi a murit în închisoarea de la Aiud (p.440), iar al doilea a murit la Canal în Colonia Poarta Albă (p.412). Cunoaşteţi, cred, poate mai bine decât mine, condiţiile inumane de detenţie şi muncă, precum şi lipsa asistenţei medicale din închisorile şi lagărele de muncă în anii sovietizării şi înstaurării regimului comunist. Acceptaţi, sper, faptul că în acei ani multor mii de deţinuţi ce nu fuseseră condamnaţi conform legilor în vigoare la moarte li s-a luat în acest fel orice şansă de viaţă. Cum am precizat deja, în acestă situaţie s-au aflat şi croitorul S.H. şi frizerul M.A.

Sper să nu insinuaţi că sunt antisemit, ori un susţinător al holocaustului. Vă mărturisesc faptul că sunt în viaţă pentru că atunci când eram copil, un evreu, care mai apoi a murit într-un lagăr de concentrare, încălcând legea sabatului a prins calul său la căruţă şi m-a transportat la doctor, salvându-mi astfel viaţa. Îmi amintesc adesea cu recunoştinţă de acel om şi apreciez mult poporul evreu pentru spiritul său întreprinzător şi alte daruri cu care l-a înzestrat divinitatea.

2. În ceea ce îi priveşte pe cei doi veri Nedelea şi pe Greabu Titus, eu nu deţin date că ar fi fost informatori ai securităţii. Aici nu eu trebuie să dovedesc acuzaţia ci dumneavoastră, iar dacă o veţi face sunt dispus să notific acest fapt. Cei trei oameni sunt decedaţi. S-ar putea să aveţi surpriza ca urmaşii acestora să vă ceară imperios să dovediţi pe bază de documente afirmaţia pe care o faceţi. O să puteţi face acest lucru? Şi chiar dacă puteţi demonstra adevărul afirmaţiei, rămân ca incontestabili anii mulţi şi grei de închisoare şi canal pe care aceştia i-au executat ca oponenţi ai regimului comunist. Ar mai trebui, cred eu, să precizaţi şi când şi în ce condiţii acesti oameni au semnat angajamentul de informator şi dacă au practicat acest serviciu. Era obişnuită, precum ştiţi, practica organelor represive, cel puţin în prima parte a existenţei comunismului, ca deţinuţii politici să fie şantajaţi la eliberarea din detenţie cu semnarea angajamentului sau rămânerea mai departe acolo.

În rest, nu am înţeles ce doreaţi să spuneţi citând lucrarea lui Lenin cu titlul „Stângismul ...”, iar mai apoi recomandându-mi să scriu despre extremismul (exclusivismul) de dreapta. Mă acuzaţi de stângism, ori de extremism de dreapta? Nu înţeleg nici de ce mă întrebaţi, parafrazându-l pe Caragiale, cu cine votaţi dumneavoastră. Nu ştiu şi nici nu mă interesează!

V-am răspuns la scrisoare pentru că în conţinutul ei lăsaţi impresia că sunteţi un om cu bune intenţii. Cred că nu prin intermediul presei ci întâlnindu-ne în condiţii reciproc acceptabile de loc şi timp, purtând un dialog civilizat, fără acuze nefondate şi idei preconcepute, am putea să învăţăm câte ceva unul de la celălalt, chiar să devenim buni amici.

Altcumva, să auzim numai de bine, să ne dea Dumnezeu sănătate, prosperitate şi noroc.

Cu stimă,

Viorel Rus

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5