,,Războiul” mărţişoarelor, între kitsch şi tradiţie

Aşa cum se întâmplă an de an, între 1-8 martie, cei care comercializează mărţişoare şi-au făcut apariţia cu tarabele aşezate în principalele puncte ale oraşului.

Piaţa este sufocată de prost gust şi de chinezării produse la kilogram. În cazul acesta, mărţişoarele sunt din plastic şi nu costă mai mult de 1,5 lei. Pentru o buburuză, un ghiocel, o potcoavă sau un coşar împletite din sârmă, clienţii trebuie să achite maximum 2 lei.

Pentru clienţii mai pretenţioşi comercianţii au înşirat pe tarabe broşe din argint şi tot felul de floricele ,,suflate cu aur”.

,,Broşele sunt mai scumpe în jur de 15 - 20 de lei şi chiar mai mult, în funcţie de materialul din care sunt confecţionate. Tinerii în special sunt interesaţi de mărţişoarele din ceramică, de cel lucrate manual. Au diferite forme, în general reprezintă păsări şi flori. După luna martie pot fi purtate şi la gât, tocmai de aceea probabil că sunt căutate de adolescenţi”, a declarat un comerciant.

Cumpărătorii nu se îngrămădesc deocamdată să achiziţioneze mărţişoare. Dat fiind însă că au drum pe lângă tarabe, unii se opresc, întreabă de preţuri şi studiază modelele.

,,De acum încolo aşteptăm să vină clienţii. A fost frig, oamenii nu au avut timp de mărţişoare. În dimineaţa zilei de 1 martie sunt de obicei cei mai mulţi clienţi. Se opresc să cumpere mărţişoare în drum spre şcoală, spre serviciu. Noi îi aşteptăm!", a declarat un alt comerciant.

Din oferta vânzătorilor nu lipseşte tradiţionalul şnur de mărţişor format dintr-un fir alb şi unul roşu. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, este atribuită vieţii, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de albul norilor este specifică înţelepciunii bărbatului.

Potrivit tradiţiei, mărţişorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie. El se poartă de la 1 martie până când se arată semnele de biruinţă ale primăverii, până se aude cucul cântând, până ce înfloresc cireşii ori trandafirii, până ce vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, că să aducă noroc.