CUVÂNTUL VINDECĂTOR

Regele dimineţilor

Omul, din punct de vedere spiritual, este întotdeauna un creator, indiferent de vârstă.

Am primit, în dar, de Sfântul Nicolae, cartea REGELE DIMINEŢILOR, autor, Dorian David, Editura Tipomur, Târgu-Mureş, 1995.

În aceste zile am avut, noi toţi românii, bucuria de a vedea emisiuni televizate despre copiii: Ştefan-Cristian Atîrgoviţoae, Mădălina Lefter, Maria Crăciun, Andreea Olariu care au uimit întreaga lume cu vocea lor. Suntem mândri că suntem români.

Pentru mine, cartea de poezii, REGELE DIMINEŢILOR, scrisă de copilul, în vârstă de numai nouă ani, Dorian David, mi-a completat bucuria şi m-am gândit la faptul că cele patruzeci de poezii filozofice, grupate în acest volumaş, pot fi puse în balaţă cu muzica copiilor amintiţi mai sus, totul fiind izvorât din talent, muncă şi sprijinul dat de părinţii acestor mici artişti-copii.

La micii muzicieni i-am ascultat şi văzut la televizor pe părinţii lor cum explicau efortul lor de a-i însoţi la concursuri şi în deplăsările necesare. La autorul cărţii REGELE DIMINEŢILOR, am văzut ochii înlăcrimaţi de bucurie ai mamei care mi-a adus cartea şi am citit magistrala prefaţă scrisă de tatăl micului artist, poetul David Dorian. Am întrebat-o pe mama familiei, Doamna Dorina David, cum îi deosebeşte pe fiu şi soţ, amândoi poeţi cu acelaşi nume, dar scris invers ca nume de scriitor, şi mi-a spus că pe fiu îl cheamă şi Alexandru, iar pe soţ îl cheamă şi Mircea.

Poezia scrisă de mintea, inima şi sufletul acestui copil de numai 9 ani, Dorian Alexandru David, publicată în cartea sus amintită, este filozofie misterioasă îndrăgită de orice om care iubeşte universalitatea Creaţiei.

Ce ne spune micul-mare poet? Să îi citim cîteva versuri:

„Privire

Cad între pustiul mîinilor tale.

Primăvara în cenuşa visurilor

Hibernez în neant.

De mult

Călătoresc cu ceaţa poemelor

Te-ntreb, cuvântul neatins de rugină,

Să-l cern între degete pe hârtie?

Mă priveşte o rază de lună

Hoinărind sub obloanele

Pe care vântul le-ntunecă.

Ochii imenselor stele

Călăuzindu-mi paşii...”

*

„... vântul linge degerăturile unui înger.”

*

„Călătorie

Lăsând marea în urmă

Personajul ce fumega

Prin zori ar spune Adio

Fluviului ca un şarpe

În densitatea liniştii.

Umbra de nea acoperind gândul

Cântă în tuburi arse de frig

Şi răsăritul întârzie să apară.

Cu aripile frânte

De adierea soarelui...”

*

„Regele dimineţilor

În seara rece ca o şopârlă

Îmi voi şopti în gând un auz...

Ca umbrele ninsorile cad

Nestatornice.

Regele acestor lungi dimineţi apare

Din stângăcia unei flori.”

Scriitorul David Dorian scrie în final la prefaţa cărţii REGELE DIMINEŢILOR:

„Nu ţinem ca prin această carte să-l socotim genial sau precoce. Placheta de faţă e o curioasă manifestare de vitalitate poetică, o ilustrare a modului cum un copil de nouă ani a înţeles să se joace uneori. Evoluţia lui mă îndreptăţeşte să-i întrezăresc un destin de truditor al cuvântului.

Mărturisesc, în final, o mare şi crescândă amărăciune faţă de unele păreri cum că totul ar fi mistificare. Reafirm că absolut totul este un frumos şi simplu adevăr.”

Cred cu tărie în sinceritatea celor scrise acum 16 ani de către tatăl poetului, văd semnătura ca lector de carte a unui mare scriitor contemporan cu noi, Nicolae Băciuţ, lucru ce creditează opera, şi fac legătura cu faptul că această cărticică a venit în casa mea, ce sunt o cititoare de profesie, nu întâmplător, de ziua Sfântului Nicolae ce este cunoscut ca protector al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici.

Desigur, acum Dorian Alexandru David nu mai este un copil mic, dar doresc să fie ocrotit de Sfântul Nicolae şi sper să mai citesc şi alte poezii ale domniei sale.

Am scris cu bucurie aceste cîteva gânduri despre poezia unei fiinţe înzestrate cu har artistic ieşit din comun prin graţie divină.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5