Regele Ferdinand - întregitorul

Simioanca-Retegan Simona

Alteța Sa Regală Principele Ferdinand Victor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen s-a născut la Sigmaringen, la 24 august 1865, ca fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen. Este nepot de frate al Regelui Carol I al României. Neavând alți copii după moartea micuței principese Maria, Carol I îl alege ca moștenitor pe nepotul său. Astfel, Ferdinand devine Principe al României și Alteță Regală, prin decretul regal semnat la 18 martie 1889. S-a căsătorit la Sigmaringen în 1893, cu Principesa Maria a Marii Britanii și Irlandei, cu care a avut șase copii. A studiat la școala militară din Kassel, la Universitatea din Leipzig, la Universitatea din Bonn și la Școala Superioară de Științe Politice din Tubingen. Era un pasionat botanist, cunoștea mai multe limbi, printre care greaca veche și ebraica. Învățase și limba română, încă din studenție. Îi plăcea mult să călătorească și să vâneze. Îl preocupau heraldica, numismatica, filatelia. A fost protector și președinte de onoare al Academiei Române. Principele Moștenitor Ferdinand al României a devenit rege la moartea unchiului său, Carol I. Ferdinand I a urcat pe Tron la 11 octombrie 1914 și a domnit până la moarte, în ziua de 20 iulie 1927. Domnia Regelui Ferdinand a fost marcată de două evenimente majore în istoria țării- primul război mondial și Marea Unire din anul 1918. Ferdinand a fost un distins militar, sublocotenent în Regimentul I al gărzii regale din Postdam și a condus armata română în campania din Bulgaria, în 1913. După doi ani de neutralitate, în urma deciziei din 14 august 1916 a Consiliului de Coroană, prezidat de Rege, România a intrat în război alături de Antanta (Franța, Marea Britanie, Rusia, Italia). Regele Ferdinand va fi numit ,,cel Loial” pentru că, deși născut german și rudă apropiată a Împăratului Germaniei, a așezat interesul României mai presus de legătura lui de sânge și a luptat împotriva țării lui de origine. Merită menționată și contribuția deosebită a Reginei Maria și a antantofililor în luarea acestei decizii. Profund religios, sensibil și cu un înalt simț moral, Regele a luat această hotărâre printr-un mare sacrificiu personal, respectându-și astfel promisiunea de a fi ,,un bun român”, făcută în jurământul depus în fața Parlamentului, la întronare. În preziua Consiliului de Coroană decisiv, Regele îi spunea lui Titu Maiorescu, om politic conservator filogerman, care încerca să îl convingă să nu aleagă alianța cu Antanta ,, după lupte teribile care s-au dat în mine, sacrific totul pentru binele patriei”- C.I. Stan ,,Regele Ferdinand I Întregitorul (1914-1927)”. Regele Ferdinand a schimbat radical soarta României fiind unul din cei mai importanți conducători care nu va fi uitat niciodată. Deci nu uitați- istoria și monarhia română rămân cele mai frumoase povești.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]