Reimpresiunile de timbre, între necesităţi poştale şi falsuri

Prin reimpresiunine se înţelege retipărirea (reimprimarea, mai corect) unor emisiuni de mărci poştale care s-au epuizat ori au fost retrase din circulaţie dintr-un motiv sau altul. Acestea se fac numai cu clişeele originale care au folosit la imprimarea emisiunii în discuţie. Reimpresiunile pot fi realizate fie cu caracteristicile mărcilor originale, fie deosebindu-se de ac estea prin colorit, hârti, compoziţia chimică a cernelurilor etc. Majoritatea reimpresiunilor nu mai au putere de francare, ele fiind realizate în vederea completării unor colecţii oficiale, ori alte scopuri filatelice.

La noi se vorbeşte despre reimpresinea CAP DE BOUR, una singură, denumită şi reimpresiunea, multe scrieri fiind de domeniul fanteziei. Amintim articolele publicate de Castle în revista „London Philatelist” în anul 1902, cele publicate de John N. Luff în „The Philatelic Journal of America”, dar şi o scrisoare a unui oarecare Păulescu în revista „l’Echo de la timbrologie” 1902.

Acestea sunt în mare parte în zona subiectului, dar niciodată pe subiect, furnizând multe informaţii false. Zoscak şi Witzleben fac prima referire documentată asupra reimpresiunii Gorjan în acelaşi timp cu Paul Focşeneanu, care documentează că în 1891 directorul general al poştelor, colonelul Gorjan a intrat în posesia matriţelor CAP DE BOUR.

El a numit o comisie pentru stabilirea autenticităţii clişeelor. În această comisie se află şi cunoscutul gravor Fessler, care după ce curăţă matriţele execută în atelierul său grupe de câte trei copii, cu fiecare matriţă, cu tuş negru pe hârtie albă. El a reţinut câte un timbru reimprimat astfel, celelalte două reimpresiuni din fiecare, fiind ulterior reţinute de către Grojan şi membrii comisiei. Comisia, împreună cu Grojan, execută o reimpresiune cu următoarele tiraje:

- 27 parale = 50 bucăţi

- 54 parale = 30 bucăţi

- 81 parale = 30 bucăţi

- 108 parale = 20 bucăţi

Dat fiind faptul că matriţele erau mâncate de rugină, calitatea mărcilor reimpresiunii a fost nesatisfăcătoare, ceea ce l-a determinat pe Grojan să ordone distrugerea timbrelor reimprimate. Marele mister însă rezultă din faptul că cele de mai sus s-au reimprimat pe hârtie colorată şi anume: 27 parale pe hârtie roz, groasă; 54 parale pe hârtie verzuie cu tuş albastru foarte închis; 81 parale pe hârtie albăstruie, subţire; 108 parale pe hârtie roz. Despre vreo anumită reimpresiune pe hârtie albă, cu tuş negru, sursa nu pomeneşte nimic.

Aceeaşi sursă însă, în „Illustriertes Briefmarken Journal” nr. 7/2892, face referire la „reimpresiunile Gorjan care s-au făcut pe hârtie albă şi care ar fi intrat în posesia fostului căpitan Moroiu”, celebrul falsificator.

În ce scop vor fi fost făcute reimpresiunile Gorjan, nu ne spun sursele. Nimeni nu ştie nimic în afară de faptul că Gorjan a ordonat ca matriţele să fie învelite în ceară şi sigilate într-o casetă, a cărei urmă avea să pară pierdută o vreme.

Câte reimpresiuni Gorjan au fost (dacă a existat una pe hârtie colorată şi alta pe hârtie albă, ar trebui să contabilizăm două reimpresiuni Gorjan)? Nimeni nu cunoaşte o reimpresiune oficială Gorjan, deşi la o licitaţie din Elveţia sunt prezentate exemplare CAP DE BOUR emisiunea I tuş negru pe hârtie albă, drept… eseuri. Ele erau de fapt reimpresiuni Gorjan.

Urma matriţelor originale se pierduse, dar în 1944 un funcţionar de rang înalt al poştei anunţă că a descoperit într-o casetă sigilată matriţele originale, cântărind aproximativ 150 grame fiecare, ale emisiunilor CAP DE BOUR, învelite în ceară, pe care le-a verificat prin aplicarea pe hârtie (?). Nu se ştie însă nimic despre ce a făcut acolo acest Oprescu, unde sunt timbrele imprimate de el (verificând matriţele), cui a predat matriţele originale şi, mai ales, ce anume s-a întâmplat cu Oprescu după 1944?

În concluzie, se ştie despre cel puţin trei reimpresiuni, astfel:

- Fessler: câte 3 bucăţi din fiecare timbru, emisiunea I

- Gorjan: conform celor contabilizate anterior fără a se preciza felul hârtiei. Este posibil să fi fost două tiraje, din care unul pe hârtie albă.

- Oprescu: nr. necunoscut de bucăţi. În orice caz, extrem de limitat; bănuim a fi făcut cel mult câte 10 bucăţi din fiecare.

Toate aceste aşa-zise „reimpresiuni”, nerecunoscute oficial de către Poşta Română, trebuie considerate falsuri şi tratate ca atare.

Mihai Lucian Valea,

coordonatorul Clubului Filatelic al Cercului Militar Bistriţa

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]