Relația şcoală-familie-societate

,, Prezenţa părinţilor poate transforma cultura școlii. ” S .L. Lightfoot.
Educația este un fenomen social, specific uman, care apare odată cu societatea, dintr-o anumită necesitate proprie acesteia – aceea a dezvoltării omului ca om, ca forță de muncă și ființă socială. Şcoala şi comunitatea, care fac posibilă educația sunt două aspecte care i-a preocupat în egală măsură pe pedagogi, sociologi, psihologi, filozofi, fiecare încercând să surprindă aspectele ce contribuie la mecanismele de funcţionare ale acestora, agenţii implicaţi şi gradul de promovare a educaţiei.
Asistăm astăzi la dezvoltarea unui adevărat curent social care are în centrul său comunitatea şi dezvoltarea sa. Astfel, școala - ca instituţie - a răspuns provocărilor sociale prin lărgirea sferei de activitate şi iniţierea unor parteneriate cu societatea, comunitatea locală sau cu diferite instituţii culturale. Şcoala este una din instituţiile centrale ale comunităţii, are roluri specifice dar nu poate funcţiona şi nu se poate dezvolta fără a ţine cont de specificul comunităţii în care funcţionează. Succesul educaţiei se bazează pe adaptarea demersului educaţional la nevoile individuale ale fiecărui copil și construirea unui parteneriat educativ cu societatea în care creşte, se dezvoltă şi este educat copilul, constituind o cerinţă a educaţiei de azi. Astfel, deciziile, acţiunile şi rezultatele educaţiei nu mai pot fi realizate decât în legătura strâns formată, școală-familie-comunitate.
Partenerul tradiţional al şcolii este familia. Pentru ca acest parteneriat să devină eficient, familia trebuie să fie implicată, responsabilizată în educaţia copiilor să dețină în permanență o legătură cu activitățile școlare. Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale, deoarece ea influenţează şi modelează persoana umană. Unii chiar merg mai departe şi susţin că acţiunea ei asupra persoanei este atât de mare, încât ea egalează acţiunea celorlalte grupuri sociale. Familia este adevăratul laborator de formare a persoanei. Noi, adulţii, suntem adesea copleşiţi de grijile zilnice şi ne este tot mai greu să ne aducem aminte cum vedem lucrurile prin sufletul copilului care am fost.
Începând din primii ani de viaţă, copilul preia de la cei din jur gesturi, atitudini, limbajul, exemple de comportament. Prima relaţie a copilului cu lumea exterioară este cea cu familia. Aceasta îi oferă copilului primele informaţii despre lumea care-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită, dar şi climatul socio-afectiv. Acest tip de relaţie este hotărâtoare în devenirea personalităţii, nu numai prin faptul că ea este primordială şi se menţine pe toată durata vieţii, dar şi prin faptul că familia mediază şi condiţionează comunicarea şi interacţiunea cu celelalte componente sociale, în special cu şcoala, apoi comunitatea. Întreaga activitate didactică este determinată, în mod substanţial, de relaţiile pedagogice stabilite între profesori şi elevi, între elevi şi elevi, dar şi de relaţiile între familie şi şcoală, între profesori şi părinţi, între elevi şi părinţi. Atât profesorii cât şi părinţii au acelaşi interes deosebit faţă de succesul copiilor şi deţin sistemul de legături care să le faciliteze reuşita.
Parteneriatele educaţionale şcoală-familie-comunitate nu se reduc la acele forme tradiţionale prin care şcoala colaborează cu familia şi anume: şedinţe cu părinţii, vizite la domiciliul elevilor , corespondenţa cu părinţii, lectoratele pedagogice, vizite, activități extrașcolare, ci implicarea părinţilor prin activități concrete la nivel de școală. În contextul reformării învăţământului românesc actual, parteneriatele educaţionale trebuie să ofere soluţii reale la marile probleme cu care se confruntă învăţământul, la realizarea cărora să contribuie: întregul personal angajat în învăţământ, toţi elevii din şcoală, părinţii şi susţinătorii legali ai elevilor, organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale, reprezentanţii cultelor religioase, agenţi economici, structurile de tip sindical, autorităţile centrale şi locale.
Legătura dintre școală – familie - comunitate se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie, școală şi comunitate, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor atunci când aceştia sunt în formare.
Prof. înv. primar Scurtu Liana
Școala Gimnazială "Vasile Scurtu" Parva