Remember: Ion Moise într-un prezent al viitorului

Lumea prietenilor lui Ion Moise, a scriitorimii, s-a micșorat din nou prin ridicarea unui semen prețuit la cele veșnice.
A avut un traseu existențial ieșit din comun. Topografia trecerii și șederii sale pe această lume sunt edificatoare. De la Târgu Mureș - locul nașterii sale (1938) – până la încheierea cursurilor școlare (1956), în biografia sa se înșiră o serie de localități: Fălciu, Răducăneni, Lunca Banului, Huși, Tătărani, Tg. Mureș, Reghin. Vin apoi anii de studii la universitatea clujeană, cu licența în 1963, ca profesor de limba și literatura română.
De acum, omul cu diploma în mapă și în inimă trece prin tot felul de experiențe profesionale, ca profesor, ziarist, bibliotecar, iar ziarist. La nivel topografic, se adaugă în „geografia lui personală” alte localități, de ședere, muncă, vise și creație literară: București, Vișeul de Sus, Bistrița, Viișoara, apoi, până la capătul zilelor – Bistrița.
După debutul editorial (1982) cu romanul „Orologiul”, urmează alte romane, „Ochiul dragonului” (2005) beneficiind și de o ediție în limba franceză. Iar prezența sa în revistele literare din toate mediile culturale ale țării, deși nu foarte insistente, a fost de bună calitate.
Relațiile sale cu publicul și prietenii au fost totdeauna amiabile. Firea sa cumpănită, dar și disponibilitatea de a fi hâtru și plin de solicitudine l-au situat în lumea Bistriței (și nu numai) într-o postură civică inconfundabilă.
Tocmai de aceea – acum, când îl evocăm, cu inevitabile verbe la timpul trecut -, încheiem cu speranța proiectării valorii sale într-un viitor de afectuoasă prețuire.

Cornel COTUȚIU,
din partea Filialei Cluj
a Uniunii Scriitorilor din România