REORGANIZAREA TERITORIALĂ

Reorganizarea teritorială a României este un subiectmultm mai complex decât pare la prima vedere. Subiectul revine, din când în când, în spaţiul public şi este atins doar electoral. În primul rând, el suscită interes pentruminoritatea maghiară şi se constituie în mijloc de presiune şi şantaj asupra guvernelor în jurul uneiidei. Organizarea administrativă în forma actuală, instituită în anul 1968, este concepută după modelulfrancez al “polilor de creştere”. Ea nu mai corespunde nevoilor actuale ale administraţiei Uniunii Europene, estecostisitoare şi lipsită de vigoare. În fond, administraţia trebuie să răspundă nevoii fundamentale de utilizare eficientă a resurselor materiale, financiare, umane şi a timpului. Subliniez faptul că resursele materiale, financiare şi umane, la nivelul societăţii, sunt regenerabile, dar timpul nu poate fi recuperate niciodată. Noi, românii, avem o percepţie ciudată asupra timpului. Fiind popor de păstori, judecăm trecerea timpului în termeni de anotimpuri, în cicluri agricole. Irosim timpul şi spaţiul, risipim resursele material şi subutilizăm resursele umane. Şi prin aceste fapte se pot explica decalajele noastre istorice faţă de celelalte state. Cred că nu mai surprinde pe nimeni faptul că nu ştim suprafaţa ţării, numarul populaţiei şi de ce resurse mai dispunem. Cu alte cuvinte, nu ştim câte pere avem în traistă, încotro mergem, unde şi când trebuie să ajungem.
De la Regulamentul Organic al generalului Kisselef, continuând cu Alexandru Ioan Cuza şi cu Carol al doilea şi până astăzi, căutăm formule de administrare şi mereu ne poticnim. Dintr-o necessitate obiectivă şi urgent, reorganizarea a devenit, pentru unii, o sperietoare cu plimbatul cetăţeanului de la o instituţie la alta, fără a se spune că în administraţia “Europeidigitală“ nu se mai plimbă oamenii, ci doar informaţiile digitale. Sistemul de evidenţă a populaţiei nu s-a adecvat realităţii generate de libertatea de mişcare a cetăţenilor. Resursele financiare nu mai pot acoperi nevoile autonomiei locale (administrative şi financiare). Infrastructura strategic teritorială (orientarea şi densitatea comunicaţiilor rutiere, feroviare, amplasarea aeroporturilor, telecomunicaţiile, reţeaua de transport a energiei) era funcţie de o distribuţie generată de apartenenţa ţării la Tratatul de la Varşovia. Ţara are nevoie urgent de un nou dispozitiv strategic în plan teritorial care să fie adecvat principiilor de guvernare ale UE. Nevoia de exercitare a puterii de stat şi a suveranităţii naţionale în plan teritorial are nevoie de o nouă configuraţie şi de un nou profil. Modelul economic al UE, nevoile dezvoltării durabile şi principiile coeziunii economice şi sociale, perspective demografică, tradiţiile, aspectele culturale, nevoile viitorului, trebuie să se constituie în criterii de analiză pentru a decide asupra organizării teritoriului naţional. Este greu de răspuns la întrebările privind viitorul administraţiei sau administraţia viitorului din perspective distribuţiei teritoriale. Înţeleg rezistenţa la schimbare a structurilor actuale de putere, este firească la anumiţi parametric, dar nu pot accepta manipularea opiniei publice şi avalanşa de zvonuri. Nu pot accepta confuzia generală în locul clarificării prin dezbatere publică, dublată de dezbaterea academică. Dacă această puterer ezultată din ultimele alegeri rezolvă problema reorganizării administrative, problemele proprietăţii, sănătăţii, energiei, învăţământului, consolidează un model economic acceptabil pentru viitorul ţării şi instalează o pace social, eu mă declar mulţumit.

Col.(rez.) IoanGaftone