Revista TRIBUNA nr. 404/2019. Eminescu în obsedantul deceniu

Virgil RAȚIU

Criticul literar Alexandru Dobrescu are curiozitatea și răbdarea să cerceteze „obsedantele decenii” ale literaturii noastre după 1945. Abrupta schimbare a regimului politic din România la sfârșitul războiului mondial a determinat apariția unei generații spontanee de scriitori, incomparabil mai „receptivi” la „imperativele” momentului decât supraviețuitorii generației interbelice, scrie Alexandru Dobrescu. El oferă o listă consistentă de nume plus prenume, anul nașterii și al decesului ale criticilor dispuși să pună umărul la încurajarea, la promovarea și apărarea „noii literaturi de comandă”, dintre care mulți „voios” îmbrățișați de viața literară și de după 1990. Aceștia, mai ales după 1948, au fost recrutați precumpănitor dintre alogeni și venetici (cum de altfel și primele promoții de fruntași comuniști), iar pregătirea unora dintre ei în sfera disciplinelor umaniste era superficială și „de-o precaritate egală cu sfânta ignoranță (...), trecând prin ciurul și dârmonul ideologiei întreaga literatură a românilor”. „Nu știu să fi existat vreo altă promoție de comentatori literari – comentează A.D. – atât de solidară în convingerile declarate, atât de unanimă în preferințe și în susținerea lor, de parcă membrii ei ar fi gândit la unison și ar fi scris după dictare. ...Textele seamănă aidoma fraților siamezi: aceleași idei dispuse în aceeași ordine, aceleași tipuri de raționamente, aceleași judecăți de valoare susținute cu aceleași probe, aceleași citate ilustrative culese din aceleași scrieri, aceleași calificative apreciative și, mai cu seamă, negative, același ton categoric, ce nu suporta a fi contrazis. Critica botezată ulterior «proletcultistă» părea concepută și redactată de același autor, care se amuza să semneze cu o sumedenie de pseudonime.” În cazul receptării critice a operei eminesciene au existat texte cu valoare de directive de partid, menite să îndrume armata de condeieri dornici să ia parte la omagierea centenarului nașterii lui Eminescu, a «poetului național», așa cum se cuvine. În creația sa au fost descifrate nefaste influențe ale filozofiei idealiste germane, asimilate pe durata studiilor vieneze și berlineze, iar prin contactul prelungit cu ideile reacționare ale grupării junimiste, Eminescu a ajuns să promoveze o sumă de atitudini greșite, ba mai mult, de-a dreptul primejdioase, precum naționalismul și șovinismul. Norocul lui Eminescu – se suținea în acea epocă – a fost că prin contactul direct cu și prin studiul atent al literaturii populare, și-a format o concepție fermă și clară despre menirea artistului și rostul creației, artfel că efectul influențelor nefaste burgheze au fost depășite, ajungând să își exprime adevăratele crezuri mai ales în poeziile «Epigonii», «Împărat și proletar», «Ai noștri tineri» și altele. Iată doar câteva nume de condeieri, foarte cunoscute în epocă și în prezent, care au „rezistat”, culmea, și după 1990, așa cum le oferă Alexandru Dobrescu: Cornel Regman (1919-1999), Vera Călin /Vera Clejan/ (1921-2013), Ovid S. Crohmălniceanu /Moise Cohn/ (1921-2000), Paul Cornea /Paul Luca/, Mircea Zaciu (1928-2000), (1923-2018), Ion Ianoși /Ioan-Maximilian Steinberger/ (1928-2016), Ion Vlad (n. 1929), Dumitru Micu (1928-2018), Ileana Vrancea /Heda Katz/ (n. 1929), Ion Dodu Bălan (1929-2018), Vicu Mândra/ Lewis Mendelovici (1927-?), Z. Ornea /Zigu Orenstein/ (1930-2001), Georgeta Horodincă (1930-2006), Lucian Raicu /Bernard Leibovici/ (1934-2006) etc.
Merită remarcate din paginile de studii, eseuri și interviu următoarele titluri: „De la Sf. Augustin la Renaștere (XIX)” de Mircea Arman, „Identitate și modernitate (II)” de Andrei Marga, „Pentru o lectură a lui Eliade” de Mircea Moț, „România și oamenii săi din lume (VIII)” – interviu cu Octavia Zaharia, Franța, realizat de Ani Bradea, „«Gustul pentru lux» la curtea Regelui Soare (I)” de Silvia Suciu. Mai trebuie adăugat Nicolae Mareș care scoate din arhive noi documente (rapoarte de serviiu) întocmite de Eugen Ionescu pe vremea când se afla la Paris (1942-1945) în calitate de diplomat, reprezentant al Ministerului Afacerilor Străine de la București, și jurnalul, „Însemnări pe sărite – (iulie-noiembrie 2005)” de Vistian Goia, mai ales despre „spiralele” de iederă ale UDMR în jurul PSD.
Cronica TIFF 2019 (2) e semnată de Ștefan Manasia, cronica dramatică e dedicată de Alexandru Jurcan Festivalului Internațional de Teatru „Atelier”, ediția a 26, de la Baia Mare. Numărul este ilustrat cu lucrări realizate de sculptorul Horia Hudubeț, din Brașov, prezent în pagini cu un interviu realizat de Mircea Moț.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]