RO. MÂNIE, CRIZĂ, APOCALIPSĂ

Ţara trece azi printr-o criză economică şi morală fără precedent în ultimii 20 de ani postdecembrişti. Multe elemente ale actualei crize economice şi financiare şi-au simţit prezenţa, mai mascat, ce-i drept, în toată această perioadă. Libertatea şi democraţia câştigate după dec. ’89 n-au adus nimic semnificativ în comportamentul balcanic al românilor, prostiţi şi năuciţi de noua clasă politică formată, ea fiind aceea care a dus ţara în situaţia economică şi socială de azi, alături de influenţele nefaste economice şi politice internaţionale. Există, se pare, unul sau mai multe grupuri “invizibile” care controlează evoluţia lumii în toate domeniile vieţii, construind atât relaţii internaţionale, cât şi relaţii sociale în cadrul societăţilor naţionale şi regionale, în aşa fel ca anumite planuri ascunse să poată fi realizate. Mai există o luptă pentru supremaţie dintre cele trei modele de globalizare: american, european şi asiatic, grupurile de interese, surprizele economice şi, mai ales, jocul democratic care încă mai funcţionează, democraţia nefiind altceva decât metoda de a da poporului cea mai mare iluzie a puterii, lăsându-l în realitate să deţină o cât mai mică parte din ea. Toate acestea fac ca iniţiatorii diferitelor programe să controleze declanşarea unor fenomene, fără însă a putea controla evoluţiile lor, cu toate consecinţele care urmează.

Aşa s-a ajuns la situaţia de azi în care lumea trece printr-o criză economică şi financiară poate mai gravă decât cea din 29-33, care şi-a estompat efectele ei distructive prin creşterea fără precedent şi a producţiei de armament folosit în cel de-al doilea război mondial. Mai este, sau mai poate fi, o soluţie şi azi?

Rămânând acasă la noi, se poate spune că actuala putere este incapabilă să gestioneze desfăşurarea crizei economice care a lovit ţara pe nepregătite, folosind una din căile mai eficace de a abate atenţia de la nevoile prezentului şi neliniştii provocate de ele, aceasta constând în a le înfăţişa ca necazuri mult mai mici în comparaţie cu celălalt regim, care ar face ca totul să meargă mult mai rău. Preşedintele Traian Băsescu, cel care ar trebui să fie garantul liniştii sociale şi manifestării democraţiei în societate, tulbură necontenit apele. După 5 ani de şpriţuri, de dezmăţ politic, de escapade de tot felul, de client permanent al tuturor posturilor TV, află abia acum că ţara se afundă în recesiune, prevestind apocalipsa. Numai după 5 ani de veselie prezidenţială şi-a amintit de Insula Mare a Brăilei, perla agriculturii româneşti, şi asta numai datorită faptului că, din întâmplare, acel om care a realizat asemenea minuni acolo este pesedist. Aşa că, văzând cu ochii lui ceea ce se întâmplă acolo, şi-a adus aminte de agricultură, dar şi de turism, ca obiective economice actuale care să devină, iată, o prioritate pentru guvernanţi, în condiţiile în care ştie că agricultorii i s-au tăiat jumătate din fonduri, deşi în campania electorală pentru alegerile parlamentare atât PD-L cât şi PSD au promis agricultorilor până la 15 mil. de lei vechi subvenţie pentru un hectar cultivat, promisiune de care s-a ales praful, ca de toate celelalte.

La alegerile prezidenţiale din iarnă, domnul preşedinte Traian Băsescu va conta pentru încă un mandat şi ultimul, pe naivitatea poporului, de care a beneficiat 5 ani din plin, de un popor debusolat şi neştiutor care admiră tot ceea ce nu pricepe, care crede întotdeauna că cel care vorbeşte mai mult şi mai puţin firesc, este şi cel mai bun. Ar trebui însă să nu mai creadă în aceasta domnul preşedinte, să fie mai prudent, pentru că cei mulţi şi proşti sunt azi mâniaţi tare văzând halul în care a ajuns ţara, în care, potrivit unui sondaj efectuat de UE, cele mai corupte structuri sunt Parlamentul, clasa politică şi justiţia, iar apocalipsa propovăduită la şedinţa de Guvern de duminică, 14 iunie a.c., provocând o şi mai mare mânie, care se va revărsa în urnele de vot prezidenţial.