Rolul terapeutic al peisajelor verzi sau albastre!

Frecventarea unor spații verzi (vegetale) și albastre (acvatice) are efecte extrem de benefice asupra sănătății mentale și fizice. Edgar Poe medita în faţa rîurilor şi a lacurilor. Prin apă, Poe idealistul, Poe intelectualul şi logicianul regăsea contactul cu materia iraţională, cu materia „hăituită", cu materia misterios de vie. O regăsire a sinelui pînă la urmă...
Oglindindu-se în apă, omul privește la început propiul chip. Apoi, ceea ce se ascunde în spatele chipului. Privindu-se mai des în undele apei, ascultînd curgerea ei, omul începe să se asculte pe el, să găsescă soluții la problemele pe care indentifică că le are, să își accepte starea, emoțiile, neîncrederea. Cu condiția ca apa să nu „cânte” , să nu emane înncontinu lumini multicolore care întrerup șirul gândurilor, curgerea lor! Cu cât avem mai multă tehnică la îndemînă, cu atât devenim mai inestetici, vulnerabili, pierduți într-un „paradis” zgomotos și tulburător, fără șansa de a ne mai regăsi.
O echipă de cercetători americani și canadieni menționează conceptul de "peisaje terapeutice". Studiul realizat de ei a vizat persoane vârstnice din Vancouver și împrejurimi (extremul vestic al Canadei, pe coasta Pacificului), cărora li s-a cerut să dea amănunte — în termeni calitativi și cantitativi — despre contactele cu spații verzi (parc, grădină publică, pădure, stradă mărginită de copaci, ronduri de flori) și albastre (lacuri, râuri, mare). Datele obținute au fost puse în legătură cu evaluarea unei stări bune fizice și mentale resimțite (subiective).
Rezultatul studiului a pus în evidență un impact extrem de pozitiv al acestor medii. Astfel, persoanele care au acces frecvent la spațiile menționate au prezentat scoruri mai bune, lucru care se explică în mai multe feluri, printre care stimularea activității fizice (plimbări), izolare mai scăzută (oamenii ies mai mult din casă și întrețin relații sociale) și un efect de relaxare (zgomotul apei, cântecul păsărilor). Există diferențe în funcție de accesibilitate și securitate, însă în general influența benefică este cât se poate de reală.
Cercetătorii implicați consideră că amenajarea unor spații verzi și albastre în mediul urban și semi-urban contribuie la o îmbătrânire în stare fizică și mentală bună și la o atitudine pozitivă în general. Ei notează că, dacă se acordă, pe bună dreptate, o mare atenție locurilor de joacă pentru copii, seniorii nu beneficiază suficient de spații de destindere destinate lor, ceea ce este regretabil.
Tocmai din aceste motive apa a fost prezentă în fiecare eră și cultură în istoria peisajului, începînd cu grădinile egiptene, mesopotamiene- care utilizau mecanisme și sisteme ingenioase de irigații, până la cele persane, indiene, chinezești sau preislamice.
Folosită în spații urbane, apa poate aduce lumină și viață în cele mai restrînse spații, iar sunetul produs de o cascadă sau de mișcarea apei diminuează zgomotele urbane și oferă un element dinamic, care produce relaxare, calm și poate aduce o contribuție importantă atât la nivelul orașului, de ecologizare a lui, dar și la nivelul individului, de ecologizare interioară a acestuia, în sensul regăsirii calmului și armoniei. Altfel spus, peisajele terapeutice au un rol important în sănătatea mentală și fizică.