România ţintuită cu luneta înveninată a terorismului

După ani de zile în care ni s-a părut nouă, românilor, că ameninţările teroriste nu prea au suport, iată că, după terifianta şi zguduitoarea tragedie din SUA, în care au căzut „Turnurile Gemene” şi au murit, condamnaţi nevinovat de minţi bolnave ale unor terorişti iresponsabili, câteva mii de oameni, TERORISMUL este o realitate macabră care se conduce după legi proprii şi verdicte, adesea surprinzătoare şi fără nicio logică. România, se vorbea mai mult în ultima vreme şi iată s-a adeverit, poate fi o ŢINTĂ a acestor îndoctrinaţi mesageri ai răului.
Ei îşi fixează locurile de acţiune, ei duc la final „hotărâri ale unor instanţe” fără noimă şi nu-i interesează consecinţele, doar numărul victimelor şi al distrugerilor materiale le mângâie orgoliile.
Iată că, deşi prinşi în febra campaniei electorale, sau tocmai de aceea, o ştire zguduitoare a trecut mai puţin observată de marea masă a populaţiei României. Ştirea anunţa că DOI TERORIŞTI au fost arestaţi recent la Sibiu, unde erau aşa zişi „studenţi” şi unde pregăteau, după reţete cunoscute din alte ţări, o cruntă răzbunare împotriva ţării noastre, probabil pentru că suntem ţară europeană şi membră NATO, iar militari ai noştri sunt prezenţi în Afganistan.
Doi tineri pakistanezi, ce „studiau”, cică, la noi, fiind de fapt „studenţi ai morţii”, au fost din fericire opriţi de a-şi finaliza „activitatea mortală” şi de a transforma sărbătorile noastre sfinte într-o uriaşă suferinţă. Se pregăteau pentru a omorî, se pregăteau cu minuţiozitate să-şi materializeze intenţiile criminale. Doamne!
Cei doi studenţi în ştiinţa atentatelor au fost reţinuţi în ziua de 6 Decembrie, ca un dar, de Sfântu Nicolae, oferit în apărarea românilor ce se pregăteau de fapt pentru Sărbătorile de iarnă şi care numai la terorişti nu se gândeau, dar acţiunile celor doi au fost strâns monitorizate de organele abilitate ale statului ce au acţionat cu profesionalism. Aşa cum au făcut mereu în existenţa lor, hotărâte să anihileze din faşă orice acţiune de acest tip, dar trebuie de ştiut că în astfel de acţiuni o mare contribuţie poate să aibă şi a avut şi opinia publică, care poate ajuta efectiv pe cei ce îşi fac o datorie de onoare din a anihila pe cei ce atentează la viaţa unor oameni nevinovaţi.
Şi această acţiune, soldată cu reţinerea celor doi terorişti ce urmăreau să aşeze în bernă Sfintele Sărbători de Iarnă, ca şi în altele desfăşurate de organele statului abilitate, să acţioneze în astfel de situaţii, nu se desfăşoară la vedere, nu sunt aşezate sub scaunul spectaculosului, dar ţinta lor este siguranţa populaţiei, liniştea acesteia, dar ţinta supremă este, în esenţă, siguranţa naţională în general.
De-a lungul istoriei noastre, organele specializate şi abilitate să acţioneze pentru a proteja siguranţa naţională şi-au făcut cu conştiinciozitate datoria şi astfel planurile celor doi zănatici ce au îmbrăcat haina terorismului mondial, ce poartă şi semnul Al Quaida au fost zădărnicite şi Sărbătorile de Iarnă, sfintele noastre sărbători, nu vor fi aşezate sub semnul doliului.
Noi, cei mulţi, ca membri conştienţi ai Societăţii Civile, trebuie să avem convingerea că organele abilitate pentru a asigura siguranţa naţională îşi fac cu conştiinciozitatea tipică românilor patrioţi datoria, dar eforturile lor nu pot fi încununate ca izbânzi dacă nu au deplina noastră susţinere, atât efectivă, cât şi morală. Ei sunt angajaţi ai SRI.
Ţelul suprem al celor angrenaţi în organismele şi organele de profil nu sunt anumite persoane ci întreaga naţiune, întregul popor.
Ca pretutindeni în lumea civilizată, fiecare dintre noi când observă ceva dubios, ceva suspect, nu trebuie să considere că el nu este vizat, sau că nu e bine să se amestece, pentru că cei care vor suferi pot fi membri ai familiei sale şi reacţia sa poate fi tardivă, poate fi zadarnică, pentru că, iată, nu toţi străinii ce ne vizitează ţara sunt doar turişti oneşti, cinstiţi, ci pot fi oameni ai tenebrelor şi e bine, pentru a preveni, să informăm organele abilitate pentru că, după ce răul este împlinit este prea târzie reacţia noastră. La Madrid, în SUA, în multe alte ţări, poate, dacă oamenii aveau spirit de observaţie şi dacă sesizau ciudăţenii de comportament ale unor persoane dubioase, atunci atâtea familii nevinovate nu îmbrăcau haina doliului. În fond, informând persoane din structurile abilitate ale statului care au atribuţii pe acest palier de activitate înainte de orice înseamnă o atitudine civică, patriotică, de prevenire.
Cei în drept vor stabili ei dacă observaţia ta este o informaţie utilă care poate preveni o catastrofă.
Poate viitorul Parlament se va gândi să legifereze situaţiile ca cea de mai sus pentru că şi alte state, chiar mai democratice decât România, au astfel de prevederi legale, iar ŢARA este a poporului nu a unei persoane şi de aceea, pe lângă cei în drept, ŢARA trebuie apărată de întregul popor.
Moş Nicolae, ziua de 6 Decembrie, fiind ziua în care cei doi terorişti au fost reţinuţi, ne-a adus cel mai important dar, arătându-ne că România este o ţintă pentru terorişti şi ne luminează că trebuie să fim uniţi pentru a anihila orice tentativă a acestei pecingini mondiale.
Demantelarea acestei acţiuni teroriste ce se putea solda cu consecinţe incalculabile pentru România este, în esenţă, un succes deosebit al organelor abilitate ale statului, ale SRI, care apără siguranţa naţională şi care dovedesc profesionalism, abnegaţie şi patriotism pentru că sunt în slujba ŢĂRII suverane şi unitare şi nu în slujba vreunui grup, partid sau interese de grup. Este, poate, mai uşor să luptăm împreună împotriva celor ce atentează la siguranţa noastră naţională, pentru că mai mulţi ochi observă sigur mai bine, decât să descoperim „acul din carul cu fân” după ce răul a fost împlinit.
Cred cu putere că, împreună, cinstiţi, corecţi, oneşti, putem preîntâmpina orice apocalipsă, chiar dacă este „prognozată” de vreun calendar de aiurea, iar noi, românii, nu uităm că, acolo în Munţii Orăştiei, la Sarmisegetusa, Calendarul Dacilor mai vorbeşte urmaşilor dacilor, singurii noştri strămoşi adevăraţi, adică ne vorbeşte nouă românilor, după mai mult de două milenii de existenţă fapt ce, poate, este consemnat şi în Tăbliţele de la Tărtăria şi toate, împreună, vorbesc despre continuitate.
Sunt prea multe argumente ce vorbesc despre eternitatea existenţei noastre aici. Să nu uităm să luptăm pentru această continuitate şi eternitate.
Adrian L. Mănarcă,
senior editor