S-a stins flacăra profesorului năsăudean Traian Pavelea

Profesorul Traian Pavelea s-a născut la data de 9 iunie 1937 la Năsăud, în familia plugarului Ioan Pavelea, originar din Salva şi a soţiei sale Raveca, originară din Rebrişoara, fiind al unsprezecelea copil în această familie stabilită la Năsăud pe o proprietate funciară de vreo 5 ha. Fiind cel mai mic din familie, a învăţat din experienţa fraţilor mai mari, alegând în cele din urmă calea cărturăriei. Cursurile Şcolii Primare „Vasile Naşcu”, ale Gimnaziului şi ale Şcolii Normale de Învăţători le-a absolvit la Năsăud, iar studiile universitare la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.

Între anii 1955 - 1956 a funcţionat ca învăţător la Şcoala de 7 ani din comuna Coşbuc, unde a revigorat şi formaţia de dansuri populare a Căminului Cultural iar împreună cu prof. muzeograf Emil Ştefănuţiu junior, a reorganizat expoziţia documentară a Casei Memoriale „George Coşbuc” din localitate. După satisfacerea stagiului militar a lucrat ca profesor suplinitor, la Şcoala de 7 ani din comuna Telciu, pe catedra de limba şi literatura română, unde a pus bazele formaţiei de teatru a cadrelor didactice, instruind-o şi prezentând apreciate spectacole teatrale cu dramele „Dezertorul” de Mihail Sorbul şi „Năpasta” de I. L. Caragiale.

Apropiindu-se anul centenar (1966) al naşterii genialului poet naţional George Coşbuc, diriguitorii ţării de-atunci au apreciat că prof. Traian Pavelea ar putea finaliza lucrărilor noului edificiu şcolar din comună, consolidându-i şi modernizându-i baza material-didactică. În consecinţă, i-au încredinţat funcţia de director al Şcolii Generale din Coşbuc. În această calitate şi în aceea de membru al Consiliului Naţional pentru organizarea festivităţilor Centenarul „George Coşbuc”, profesorul Traian Pavelea şi-a onorat mandatul încredinţat, etalând remarcabile calităţi manageriale, civice, morale şi pedagogice.

Frumoasele realizări înfăptuite de Domnia sa în această comună au îndreptăţit Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud să-l numească în anul 1969 profesor suplinitor pe catedra profesorului Grigore Găzdac, directorul liceului „George Coşbuc” din Năsăud. Aici a obţinut toate gradele didactice, titularizarea în învăţământ, numirea în funcţia de director adjunct educativ, de metodist voluntar, de îndrumător al practicii pedagogice susţinută şi desfăşurată de unii studenţi de la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

În anul 1969 a fost ales şi preşedinte al Sindicatului Învăţământ Năsăud, calitate în care, în colaborare cu regretatul profesor de muzică Ioan Cuibuş a reînfiinţat formaţia corală a acestui sindicat, a revigorat Reuniunea corală „Doina Someşană”, a asigurat necesarul biletelor de odihnă şi tratament pentru salariaţii din învăţământ, a procurat de la bugetul sindicatului, mijloacele audio-vizuale strict necesare pentru învăţământul preşcolar, a acordat premii în bani celor mai merituoşi membri de sindicat, a asigurat buna funcţionalitate a CAR Învăţământ Năsăud. În colaborare cu entuziaştii profesori Ioan Cuibuş, Quintus Cosma şi Ovidiu Toma, profesorul Traian Pavelea a reorganizat întreaga mişcare cultural-artistică din liceu, formaţiile artistice prezentând memorabile spectacole muzical-literar-coregrafice la casele orăşeneşti de cultură din Năsăud şi Bistriţa, în Aula Liceului, în diferite localităţi ale judeţului sau în curtea Liceului cu prilejul celebrelor ediţii ale Maialului elevilor năsăudeni. Rodul acestor colaborări s-a materializat şi în paginile revistei „Muza Someşană” al cărui prim număr tipărit a apărut sub îndrumarea şi coordonarea sa.

Animat de sentimentul dragostei şi admiraţiei faţă de gloriosul trecut eroic, cultural şi civic al bravilor năsăudeni, dar şi de năzuinţa şi perspectiva propriei perfecţionări metodico-ştiinţifice, profesorul Traian Pavelea a cercetat şi studiat cu pasiune exemplară un mare număr de documente, studii şi articole păstrate în depozitul Arhivelor Statului atât la Năsăud, cât şi la Bistriţa. Rodul acestei pasiuni l-a expus în cele peste 70 de comunicări ştiinţifice prezentate la nivel instituţional, orăşenesc, judeţean, interjudeţean şi naţional. Unele dintre acestea au fost mediatizate şi la staţia de radioficare a oraşului precum şi în paginile publicaţiilor „Gazeta Învăţământului”, „Revista de pedagogie”, „Magazin istoric”, „Limbă şi literatură”, „Buletinul Societăţii de Ştiinţe Filologice din România”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Tribuna”, „Ecoul”, „Ritmuri”, „Răsunetul”, „Curier năsăudean”, „Plaiuri năsăudene”, „Muza Someşană”, „Revista Nordului”, „Studii etnoculturale”, „Almanahul Societăţii Cluj-Napoca etc., al căror colaborator a fost. Unele dintre aceste studii au fost republicate în cele două volume: „Năsăudul. Repere istorice şi culturale”, Bistriţa, 2001 şi „Societăţi culturale năsăudene. Varia”, Bistriţa, 2005.

În anul 1982 profesorul Traian Pavelea a fost transferat în interesul învăţământului la Şcoala Generală nr. 1 Năsăud unde, peste câţiva ani, prin vot secret, a fost ales director coordonator al şcolii (1990), aşezând întregul proces instructiv-educativ din şcoală pe noile coordonate psihopedagogice şi deontologice proiectate în învăţământul românesc după anul 1989. Prin buna colaborare cu profesorul Ioan Nichifor Someşan s-a realizat „Istoria în imagini a învăţământului năsăudean”, expusă în holul de la intrarea în instituţie sub forma unor vitralii sau tablouri ale personalităţilor învăţământului pedagogic năsăudean, iar colaborarea cu harnicul şi talentatul învăţător Ioan Talpoş, cu comitetul de părinţi al Şcolii, s-a finalizat prin înfiinţarea ansamblului folcloric muzical-coregrafic „Muguraşul” – mândrie emblematică a Şcolii şi a oraşului Năsăud. După anul 1994 revine în Colegiul „G. Coşbuc” de unde se va şi pensiona (1999). Ca membru în Consiliul de administraţie al Casei de Cultură Năsăud a vegheat ca fondurile dedicate culturii să fie meticulos cheltuite în folosul comunităţii, iar patrimoniul acestei instituţii să fie bine protejat.

Ales secretar al Despărţământului Năsăud al Astrei iar mai târziu preşedinte al Comisiei Învăţământ, Cultură, Sănătate, Culte, Sport, Turism, Agrement din cadrul Consiliului Local Năsăud (1992-1996), profesorul Traian Pavelea a propus şi a participat activ la instituirea şi desfăşurarea „Zilelor culturii năsăudene”, manifestare transformată în „Zilele Năsăudului”, cadru estival în care, între altele, s-au dezvelit busturile Veronicăi Micle şi a poetului Mihai Eminescu, s-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare” unor personalităţi, s-au dezvelit prin Astra plăcile comemorative ale academicienilor Virgil Şotropa, Iuliu Moisil, Iulian Marţian. A susţinut obţinerea unui sediu pentru Astra în spaţiul Primăriei, iar în cadrul acestui sediu a unei biblioteci Astra creată prin donaţii, admirându-i pe principalii donatori ai acesteia – dir. Spitalului năsăudean medicul George Trifon, economistul clujean Nicolae Trifoiu şi prof. univ. Alexandru Tohăneanu. Regreta cu sinceritate pierderea unor biblioteci valoroase la nivelul oraşului… În acest sediu, împreună cu ceilalţi membri din conducerea Astrei – Ioan Seni, Ioan Lăpuşneanu, Grigore Marţian, Ioan Mititean, Sever Ursa, Liviu Păiuş, Ana Filip, Vasile Dâncu, C-tin Catalano, Gh. Tr. Dascăl, Gh. Pleş, I. Radu Nistor…, profesorul Traian Pavelea iniţia şi apoi modera chiar sesiuni anuale de comunicări, mai toate sub genericul: „Năsăud – vatră de cultură şi civilizaţie”; În fotoexpoziţiile din sediul Astrei profesorul Pavelea este surprins în numeroase acţiuni astriste alături de primarul oraşului, de profesorii universitari prezenţi la astfel de manifestări, alături de invitaţii de onoare ai oraşului.

Se bucura cu sinceritate când îşi întâlnea prietenii în paginile periodicelor de cultură din judeţ sau din ţară, felicitându-i pentru scrierile sau faptele lor, fie că erau năsăudeni – I. Lăpuşneanu, Gr. Marţian, Gh. Pleş, I. Mititean, Ioan Seni.., bistriţeni – Adrian Onofreiu, Simion Lupşan, fie că erau clujeni – Teodor Tanco, Ironim Marţian, Vasile Tutula sau ieşeni – Gavril Istrate, Alexandru Husar ş.m.a

Trăia cu emoţie reuşitele culturale din sala de festivităţi a Primăriei, a Casei de Cultură, din Aula Colegiului, din sediul Astrei ori în sala festivă a Poştei din Năsăud, unde era coparticipant la sesiuni ştiinţifice, simpozioane, vernisări de expoziţii, numeroase momente artistice..

Este colaborator la Monografia Năsăudului, a înfiinţat Cercul Astra în Şcoala Generală, oferindu-le colegilor săi oportunitatea afirmării voluntare în interesul comunităţii locale.

Rămâne în memoria elevilor şi colegilor săi ca o personalitate năsăudeană calmă, echilibrată, exigentă cu sine şi coorăşenii săi atunci când era vorba de imaginea Năsăudului, a foştilor grăniceri şi mai ales a elitei culturale create de aceştia – academicienii şi personalităţile ţinutului. Era omul onest gata în orice clipă să-ţi vină în ajutor, cu sfatul, cu fapta, cu gândul. Şi-a respectat toţi vecinii, iar unii dintre ei i-au fost alături până-n ultima clipă – familiile George Dohotar, Valer Suciu… L-au respectat oamenii de presă, primarul Năsăudului – ing. D. Mureşan, transmiţând familiei sale condoleanţele fireşti: Răsunetul, Mesagerul, Făclia de Cluj… A trăit sub semnul lucrului bine făcut, finalizând dictonul grăniceresc „Învredniceşte-te să faci o casă, să sădeşti un pom, să scrii o carte”… A avut şansa unei căsnicii frumoase în care D-na Zenovia, soţia sa i-a asigurat timp de 49 de ani un liniştit mediu spiritual în care să cerceteze şi apoi să compună zeci de articole sau studii despre devenirea Năsăudului ca oraş sau ca un puternic centru cultural românesc al Ardealului.

Prin faptele sale a întrecut pe mulţi dintre cei care au obţinut titlul de „Cetăţean de Onoare” al oraşului. Gestul însă poate fi reparat şi după trecerea sa la cele veşnice… Pleacă în negrul mormânt, iertându-şi vrăşmaşii, aşa cum cere bine statornicita învăţătură creştină în perioada Postului Sfintelor Paşti. Până şi Cerul la rându-i l-a onorat, îmbrăţişându-l cu razele sale calde, pe ultimul său drum spre Comoara năsăudeană (29 martie). Aici va sta pentru eternitate alături de întâi stătătorii culturii năsăudene pe care i-a preţuit şi admirat cu toată forţa sa intelectuală.

Fie-i ţărâna uşoară şi plăcută aducerea aminte. Prof. I. Seni, Năsăud.