Să medităm

Aflăm din Sfintele Evanghelii faptul că Iisus, în Nazaret, indică sensul misiunii pe care urma să o înceapă: ,,astăzi’’ se împlineşte ceea ce s-a fost vestit prin proorocul Isaia. Iisus este cu adevărat Hristos, Mesia, care avenit să aducă vestea cea bună celui sărac, celor robiţi libertatea, orbilor vederea, posibilitatea de a da jos povara răului şi a asupririi. Nu este vorba doar de învăţătură şi, cu atât mai puţi de un mit: Iisus este mântuirea şi calea pentru a o dobândi; este Cuvântul Care îl revelează pe Tatăl; este Evanghelie de pace şi de bucurie. Iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni devine prezenţă, dar care depăşeşte limitele originii, ale condiţiei sociale, ale credinţei. Crezul nostru se ancorează în realitate, care este acel ,,astăzi’’ al lui Dumnezeu, şi se hrăneşte cu un cuvânt care ne face să renaştem în fiecare zi pentru El, în Hristos cel înviat.

*

Să reflectăm

Iată ce aflăm de la Marco Ce’:

Credinţa nu este ceva ce ne-am dat noi nouă, ceva ce am meritat; credinţa este un dar dumnezeiesc. Înainte ca eu să-l cunosc pe Dumnezeu, El mi S-a făcut cunoscut. Şi Dumnezeu a spus fiecăruia dintre noi, în inima noastră, că El este Tatăl şi că în Iisus, El ne-a dat un frate. Iar când noi ne-am îndepărtat de această credinţă, Dumnezeu a venit să ne caute, ne-a chemat, a trezit în inima noastră o dorinţă arzătoare de El. Ne-a aşteptat ca pe samarineancă la fântâna din Sihar, a venit să ne caute ca păstorul care a lăsat cele nouăzeci şi nouă de oi şi s-a dus să o caute pe cea rătăcită, ne-a îmbrăţişat ca tatăl pe fiul cel risipitor care, în sfârşit, s-a întors şi, ne-a făcut ospăţ – sărbătoare. Credinciosul cel eliberat se roagă fără să se despartă de Biblie. Nu întâmplător a se ruga cu Biblia înseamnă a avea în mână cartea care conţine cuvântul lui Dumnezeu, ci Biblia – cuvântul lui Dumnezeu – este în permanenţă fundamentul (temelia) şi rădăcina rugăciunii noastre. Atunci când ne rugăm ne gândim că noi suntem cei care am luat iniţiativa de a vorbi cu Dumnezeu. Oare aşa să fie? Nu cumva iniţiativa rugăciunii nu este a noastră, ci El ne-a chemat? Niciodată nu ne-am ruga dacă El nu ne-ar chema mai întâi. Rugăciunea este iniţiativă a lui Dumnezeu Care este Tatăl şi, prin Iisus, ne este şi frate. Şi acest lucru nu-l ştiu de la mine, îl ştiu pentru că El mi L-a spus, pentru că Iisus mi L-a descoperit şi Sfintele Scripturi mi l-au mărturisit. Şi atunci ce este rugăciunea? Înainte de a fi o adresare a mea către Dumnezeu, este o ascultare a lui Dumnezeu, este o deschidere a inimii spre Dumnezeu, este primirea revelaţiei pe care Dumnezeu o face despre Sine Însuşi, este primirea în noi înşine a paternităţii lui Dumnezeu.

*

,,Ce merit aveţi dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc’’ , spune Iisus. Să lepădăm nevoia nevoia de a fi mereu răsplătiţi şi să începem imediat, chiar de acum, să iubim cu gesturi concrete pe cel care ne face rău sau nu vrea să ne înţeleagă, crezând în iubirea din spatele ,,măştii’’ sale. (Francesca Bisogno).

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5