Să ne alegem cu grijă cuvintele - II -

Prima parte a acestui articol poate fi citită în numărul din 11-12 septembrie al ziarului şi a fost consacrată unei introduceri cu privire la tema în discuţie, dar şi unor exemple de exprimare între mamă şi fiu sau între părinţi şi copii.

Să vorbim acum despre comunicarea dintre membrii cuplului.

O necesitate dintre cele mai dificile pentru relaţiile noastre o constituie rezolvarea divergenţelor.

Când o pereche nu cade de acord asupra unui subiect aflat în discuţie, discuţia se poate transforma în ceartă şi apoi, fără prea multe avertismente, în încăierare. Cei doi, dintr-o dată, încetează să-şi mai vorbească afectuos şi încep să se atace acuzându-se, plâng, sunt ofensaţi, devin neîncrezători.

Când un bărbat şi o femeie aflaţi în relaţie de cuplu se ceartă îşi distrug sentimentele şi relaţia dintre ei. Dacă comunicarea este un liant sigur, certurile pot distruge relaţia.

Este bine ca cei doi să îşi aleagă cu grijă cuvintele şi să discute argumentele pro şi contra. Căci una este să duceţi tratative şi alta este să vă certaţi, vă spun, cu mare dragoste şi din experienţa multor ani în care am stat de vorbă cu mai multe familii.

Ceea ce am constatat adesea, din conversaţiile mele cu diferite cupluri, este faptul că, fiecare din cei doi, în timpul unei discuţii, uită să mai fie iubitori şi se concentrează pe a avea dreptate. Dorinţa de a vea dreptate duce la certuri. Eu recomand, cu blândeţe, ca fiecare din membrii unui cuplu să acorde atenţie celuilalt şi în aceste momente mai delicate, să îl asculte până la capăt. Prefer să nu dau exemple concrete din conversaţiile mele cu oameni, deşi au avut rezultate foarte bune în armonizarea unor relaţii deoarece cuvintele mele vindecătoare, după cum au spus acei oameni, au ajutat, iar cazuistica mea este din mentalul colectiv al zilelor noastre şi deosebit de interesantă, pentru ca să las spaţiu unor citate din care eu m-am adăpat cu folos, iar Dumneavoastră să le citiţi în original.

Fiindcă eu mi-am extras învăţămintele atât din ştiinţa psihologiei, psihanalizei, a lucrului concret cu oamenii, dar şi din Cărţile Sfinte, vă invit cu blândeţe să medităm împreună asupra câtorva cuvinte din Sfânta Scriptură:

„Nu răspunde înainte de a asculta,

nu tăia nimănui şirul cuvintelor.”

„Vorba dulce înmulţeşte prietenii,

Limba plăcută sporeşte răspunsurile plăcute.”

„Femeia tăcută e un dar de la Domnul

şi nimic nu e mai de preţ decât cineva bine crescut.”

„Înţeleptul se face iubit prin cuvintele sale,”

„Mai înainte de a vorbi, învaţă,

şi mai înainte de a te îmbolnăvi, îngrijeşte-te.”

„Nu fi gelos pe soţia ta iubită

şi nu-i îmbia gândul de a-ţi face rău.”

Aici, la acest ultim citat, parafrazez şi spun că, nici soţia să nu fie geloasă pe soţul ei iubit şi nici să nu îl îndemne să îi facă rău. Am auzit adesea, chiar în faţa mea, spunîndu-şi unul la altul îndemnuri spre rău, acest lucru duce, prin acele cuvinte instigatoare, sau de ameninţare, la sporirea agresivităţii celuilalt. Am să dau un singur exemplu: Dacă soţia spune, într-un moment de furie, „am să divorţez”, iar soţul răspunde, grăbit şi lezat în orgoliul lui, „da, divorţează”, nu ajută cu nimic discuţia. Când unul spune cuvinte grele, celălalt să tacă şi să se roage. Căsătoriile îndelungate numai aşa se pot menţine, cel mai înţelept să cedeze şi prin păstrarea Iubirii.

De asemenei, cu dragoste vă spun să nu facă nimeni expectaţii către ceilalţi decât aşa cum ar vrea să fie în realitate, deci pozitive, fiindcă toate gândurile noastre sunt energie pură şi puternică şi îi influenţează pe ceilalţi. Să nu gândim şi să nu spunem pe cuvinte decât ceea ce vrem să fie în realitate. Universul ne ascultă!

Analizând afirmaţia: că nu ce spunem contează ci cum spunem, observăm că, de fapt, totul e important.

S-a spus, şi sunt de acord: Singura cale prin care poţi învinge este Iubirea.

Iar acolo unde ea nu poate pătrunde, rămâi tăcut, îndepărtează-te cât mai repede şi roagă-te pentru acea persoană. Aceasta este calea Iubirii. Practicând această învăţătură, viaţa ni se transformă într-un ocean de pace şi înţelegere.

Astfel am procedat eu când m-am autoexilat şi, de departe, am văzut mai bine şi am putut ajuta foarte mult. În acest fel, în singurătate extremă şi îndelungată, L-am cunoscut mai mult pe Dumnezeu, dar nu doresc nimănui singurătatea pentru că ea este şi suferinţă.

Data viitoare vom vorbi despre cartea ECHILIBRUL SPIRITUAL, autor C.Noica.