Să ne amintim de Eminescu

„Mihail, cel de-al şaptelea copil în familia Eminovici, are, precum, se va vedea, mai multe zile de naştere...”. Argumentele sunt cumpănite bine pentru a nu leza nici onoarea documentelor autentice, care au înscrisă data de „15 Ghenarie 1850” şi nici veridicitatea din însemnarea făcută de însuşi purtătorul acestui nume – Mihail Eminescu – în registrul junimii ieşene, în 1878, anume că s-a născut în „1849 Decemv. 20 (Sf. Ignat), Botoşani”.
Stă mărturie în acest sens povestirea Harietei, sora lui Mihail:
„Mama mi-a spus o dată când era mai veselă, căci de obicei era mereu mohorâtă, că pe Mihai l-a născut într-o iarnă grea din 1849, cu o zi mai devreme de Crăciun, botezându-l în legea străbună în luna ghenarie la Botoşani, căci în sătucul nostru nu avea preot şi tata a vrut aşa”.
„Sătucul nostru” nu era Ipoteştii, care va fi cumpărat în anul 1853, ci poate Durneştii, unde căminarul Gheorghe Eminovici arendase moşia spre a se chivernisi în rând cu lumea boierilor la care aspira.
Există, totuşi, o problemă, din ce cauză, dacă acest prunc s-a născut în ziua de 15 ianuarie, duminică, părinţii ori naşul nu l-au numit după Cuviosul Pavel, serbat în acea zi, sau al Cuviosului Maxim, din ziua de sâmbătă, 21 ianurie 1850, când se oficiază botezul.
Ziua de 20 decembrie, în calendarul creştin ortodox îl are pe Sf. mucenic Ignatie Teoforul, despre a cărui viaţă există destule date. Acesta, ca nume semnifică „purtător al lui Dumnezeu” şi pare a se ascunde într-o povestire populară culeasă dintr-un sat românesc din ţinutul Ardealului.
Cum ziua de Sf. Ignat (20 decembrie) este aşezată în preajma solstiţiului de iarnă, aceasta consemnează o triplă jertfă. Istoriile vieţilor Sf. Ignat, dar şi a marelui Eminescu seamănă întrucât ambii au ţinut să ajungă la Hristos prin patimă şi moarte.
Am înfăţişat aceste amănunte pentru a căuta motivaţia pentru care soţii Eminovici preferă să-i pună noului născut un alt nume decât al sfântului martir, în ziua căruia li se naşte cel de-al şaptelea prunc. Dacă l-au numit „Mihail”, cu atât mai mult cu cât nici bunicii, nici străbunicii băiatului dinspre tată şi dinspre mamă nu au purtat acest nume, înseamnă că pentru părinţi numele „Mihail” avea o importanţă deosebită.
Este foarte posibil ca Raluca Eminovici să socotească ziua zămislirii fiinţei ce urma să vină, mai precis în preajma zilei de vineri, 25 martie 1849, ziua Bunei Vestiri, când Maica Domnului a fost înştiinţată de Arhanghelul Gabriel că din trupul ei se va naşte Fiul lui Dumnezeu. Când ortodocşii se gândesc la numele unui arhanghel, îl alătură şi pe cel deal doilea, adică Mihail. Aşadar, căminăreasa, gândeşte şi alege, probabil, numele care se tălmăceşte din ebraică prin interogaţia „Cine este ca Dumnezeu?”.
Ioana Tomoroga, Tureac,
Tiha Bârgăului