Sănătatea, la răscruce de drumuri public-private

România, și cu atât mai puțin Bistrița, nu-i tocmai un teren propice și o destinație-țintă nici pentru alte sectoare de activitate, darămite atunci când vine vorba despre complicatele ițe ale medicinii și despre profesioniștii ei. Angajați inclusiv prin jurăminte de credință să apere viața altora, de cele mai multe ori în dauna celei personale, puțini sunt tinerii perfecționați în domeniu care după ani și ani de studii, în țară sau în străinătate, aleg sistemul de acasă în detrimentul celui din afară; iar atunci când totuși „minunea” se întâmplă, o fac de multe ori din rațiuni de viață familială - ca să nu-i spunem patriotardă - împosibil de împlinit în lipsa proximității spațiale și afective (spirituale). Căci ce altceva te-ar putea motiva suficient de mult să-ți propui să rămâi pe acea parte a balanței unde talerul se poziționează mai mereu descendent, nu doar la comparațiile materiale ce fac diferența între aici și acolo, ci și la cele ce țin de concepție, de abordare?
Privit, alături de educație, ca o prioritate națională, de atât de mulți ani încât conceptul prețuit în tot acest (răs)timp doar la nivel declarativ avea să se erodeze iremediabil parcă în practica realităților sumbre de zi cu zi, sistemul sănătății publice și-a arătat de prea multe ori limitele ivite la răscrucea dintre boală, subfinanțare, subvalorizare, resuscitare și viață (artificial?) (între)ținută sub nivelul demnității umane, atât pentru pacient, ca beneficiar al actului medical, cât și pentru doctor, binefăcătorul său și resursa sa cea mai importantă.
Evident că există excepții, iar unele chiar se pot traduce la superlativ. Mai nou, însă, acestea țin tot mai mult de sfera privată a serviciilor medicale (cea renăscută în mod sănătos din cenușa maladiilor incurabile din sectorul public) acolo unde există alternativă, acolo unde afli resurse financiare în stare să le atragă pe cele umane, acolo unde găsești dotări tehnice destule cât să se plieze pe idei remarcabile și – de ce nu? – inovatoare, acolo unde sunt înțelegere și libertate de exprimare și decizie profesională, alături certitudinea medicului că poate trata și judeca cazurile și cu buna-credință (cuviință), și cu priceperea de care e capabil, acolo unde e loc de echilibru, onoare și etică medicală, acolo unde lucrurile se pot face corect (i)material și pentru pacientul ale cărui nevoi primează, și pentru tămăduitorul său.

Etic și cinic în medicină
Se întâmplă (și) la Bistrița. Tocmai de aceea sunt profesioniști care și-au găsit aici un rost. Medicul Marcel Mustea, specialist în urologie, cu studii și carieră consolidate în Anglia și la Cluj, este unul dintre ei. A vrut să-și facă un sens prin viață și nu întâmplător drumul i-a ajuns pe aceste meleaguri, adoptat fiind de cel mai mare operator de servicii medicale private din județ, Clinica “Sanovil”, în condițiile în care posturile în domeniu sunt, la stat, fie puține, fie blocate. Parcurge zilnic 250 de kilometri pe drumul dintre Cluj și Bistrița, pentru că a ales libertatea de a profesa după regulile pe care le-a consolidat în străinătate, acolo unde orice act medical se desfășoara după anumite ghiduri. Este indignat că, deși fac parte din Uniunea Europeană de mai bine de șase ani, cel puțin teoretic, România și marea majoritate a doctorilor ei n-au “adoptat” încă această “litera de lege” fără de care pe bătrânul continent nu există practică în domeniu. Se declară împotriva tratamentelor excesive și nu întotdeauna obligatorii pentru mai binele bolnavului și știe că de multe ori se fac, la scară largă, operații inutile (din perspectiva însănătoșirii) doar pentru că se pliază pe un interes profesional (ce ține, de exemplu, de sporirea experienței ori a prestigiului inițiatorului) și/sau material al celor care pledează pentru ele. Perspectivele, din acest punct de vedere, concepțiile aduse “aici” i s-au schimbat “dincolo”, unde profesia a ajuns să se transpună la un asemenea nivel, încât e loc inclusiv de abordări privitoare la ce și cât e etic ori cinic în medicină și în practicile asumate de aceasta. Asta, în condițiile în care consideră că în România nu se poate învăța decât din experiența profesorilor, adică dintr-o tradiție înrădăcinată care nu e întotdeauna cu realitățile și noutățile dintr-un domeniu aflat într-o continuă evoluție.

Gratuități private
La privați vin nemulțumiții de la stat, fie că-s inferioare dotările, fie că-s tratamentele, nu neapărat alea medicale, deficitare, dar și tinerii “atrași” de eficiență și discreție nu de puține ori scăpate din vedere în sistemul public - o spune conștient de faptul că acest din urmă sector are adepții săi, majoritari de altfel, fie îndrumați astfel de medicii de familie, fie tentați de costurile considerate mai scăzute, fie cu urgențe medicale mai puțin orientate către medicina privată (cum ar fi, de exemplu, colica renală sau retenția de urină).
Având în vedere situaţia socio-economică din România precum şi “iluzia” obţinerii unui tratament gratuit izvorâtă din contribuțiile lunare pe care orice salariat le aduce sistemului angajat să-i ofere în schimb și niște servicii, este lesne de înţeles de ce deocamdată majoritatea românilor alege, ca o primă intenţie, statul înaintea privaților. Deşi are unul dintre cele mai mici bugete din Europa, Sănătatea din România își propune să deconteze, cel puţin teoretic, sută la sută din cheltuielile de spitalizare ale unui pacient; realităţile ne arată însă că de cele mai multe ori faptul este imposibil, din moment ce unitățile de profil suferă cumplit de o evidentă subfinanţare cronică. Dacă e să ne uităm și “dincolo”, exemplele pot fi simple, clare: în Franţa, de pildă, din suma obligatorie orientată către sectorul sănătății publice, orice contribuabil are dreptul la decontarea a 85% din cheltuielile de internare. Diferenţa majoră între noi și ei este că acolo pacientul are opţiunea să folosescă acei bani în egală măsură la un spital de stat sau unul privat, între cele două sfere existând o concurenţă continuă din care beneficiul este, până la urmă, al pacientului.
Deși încă departe de Occident din toate punctele de vedere, sistemul medical românesc își are exemplele lui pozitive, apărute din direcția clinicilor private; pentru a deveni mai accesibile, acestea devin partenere cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate din România, astfel încât o bună parte din cheltuielile de spitalizare le sunt decontate pacienților asigurați.
Singurul spital privat din Bistrița, Clinica “Sanovil”, percepută de majoritatea bistrițenilor ca maternitatea privată a orașului, a început de curând să-și diversifice gama de servicii medicale funcționale prin internare și decontate CAS, astfel că la momentul actual există câteva secții funcționale, printre care se numără cele de obstetrică-ginecologie, pediatrie, ORL, chirurgie generală (în cadrul acesteia se efectuează mai nou și intervenții urologice).
Oportunitatea prestării unor servicii urologice ca la carte, precum și deschiderea de care a dat dovadă conducerea “Sanovil”-ului pentru a investi în aparatură performantă, sunt principalele motivații care l-au determinat pe doctorul Mustea să vină la Bistrița. Conștient că nu poți avea pacienți nenumărați chiar de la început și că e greu să-ți faci “clientelă” dacă nu ești localnic, este dispus să facă acest efort în continuare, convins fiind că respectul și dăruirea oferite la pachet cu tratamentul vor face, în timp, diferența. De fapt, primele consecințe se văd deja, la nici patru luni de profesionalism practicat la Bistrița, în oamenii care-i trec zilnic pragul cabinetului la recomandarea celor tratați în prealabil. Faptul nu face decât să-l determine să continue, încercând să implementeze noutățile pe care le-a făcut “dincolo” și nu le-a găsit aici.

Cancerul de prostată și problemele de erecție, spaima bărbaților
Dacă la copii e întâlnit enurezis-ul nocturn (scăparea involuntară de urină în timpul somnului) iar femeile se confruntă deseori cu probleme de incontinența urinară (pierdere involuntară de urină), spaima bărbaților este cancerul de prostată și problemele de erecție. În această din urmă situație e deja încetățenită practica celebrei pastile albastre, care teoretic rezolvă subiectul în jumătate de oră, însă în fapt abordarea ar trebui să fie una mult mai complexă, cu accent pe cauze și nu doar pe efectul acestora.
“Există bărbați care vin doar să li se prescrie o tabletă-minune, deși fondul problemei lor este mult mai complex”, spune doctorul Mustea, cu precizarea că înainte de a pleca din țară nu obișnuia să stea de vorbă cu un asemenea pacient mai mult de zece minute, cu tot cu prescripție. A depășit viziunea românească încetățenită în astfel de practici abia după ce a avut ocazia să vadă cum se procedează în alte țări cu situațiile similare. Cum? A pus din nou mâna pe carte, pentru a putea face față exigențelor vremurilor de astăzi. Și a reușit: consultă mai bine de o oră un caz de disfuncție erectilă, iar pacientul nu pleacă acasă întotdeauna cu o simplă rețetă de pilule albastre, ci mai degrabă cu recomandarea de a renunța la fumat, de a face un pic de sport, de a-și trata tensiunea, diabetul și așa mai departe; în fapt, de a elimina cauzele care au, de multe ori, ca primă consecință, problema care-i îngrozește cel mai tare pe bărbați.
Pe lângă tulburările legate de urinare și cele erectile, dificultățile urologice cele mai frecvente sunt, în general, cele legate de litiaza renală (pietrele la rinichi), adenomul de prostată , bolile cu transmitere sexuală și - din ce în ce mai frecvent - infertilitatea masculină.

Afecțiuni fatale pentru bistrițeni
Potrivit unui raport al Dierecției de Sănătate Publică dat publicității în primăvara acestui an, diferitele forme de cancer au reprezentat, anul trecut, a doua cauză a mortalității în rândul populației din Bistrița-Năsăud (16 la sută), după bolile cardiovasculare, care dețin o întâietate covârșitoare (77 la sută). Pe locul al treilea în același clasament se situează afecțiunile aparatului respirator (3,12 la sută), urmate de accidente (2,5 la sută) și maladiile digestive (1,38 la sută).

Prevenția, uneori determinantă
Deși în urologie screening-ul pentru cancere nu este unanim acceptat și nu se face la scară largă, așa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul afecțiunii maligne de col uterin, în unele țări precum SUA s-a practicat ani de zile screening pentru cancerul de prostată. Acest lucru nu a reușit, din păcate, să determine o scădere a incidenței bolii, ci doar a depistării mai multor cazuri “cu risc scăzut”, care oricum nu ar fi scurtat viața pacientului. De aceea, în zilele noastre, este uneori o misiune dificilă pentru urolog să stabilească (de comun acord cu pacientul) dacă este sau nu oportună testarea pentru o astfel de afecțiune sau dacă un cancer de prostată nou identificat merită sau nu să fie tratat, expunând pacientul unor efecte adverse care uneori pot depăși beneficiul propus. Pentru subiecții atent selecționați, însă, depistarea precoce a bolii poate face minuni, dând un prognostic foarte bun dacă descoperirea intervine într-un stadiu incipient, iar o simplă consultație de specialitate de la care pot porni, după caz, investigații suplimentare, poate fi izbăvitoare.

Urodinamica, un proiect inedit pentru Bistrița
Cu rezidențiatul făcut la Clinica de Urologie și Transplant Renal din Cluj-Napoca, medic specialist în urologie din ianuarie 2012, și cu stagii de pregătire și perfecționare făcute în spitale din Anglia, membru în Bordul European de Urologie, în Colegiul Medicilor din România și din Marea Britanie, în Societatea Internațională de Continență, doctorul Marcel Mustea și Clinica “Sanovil” au un proiect inedit pentru Bistrița, axat pe implementarea în viitorul apropiat a unui laborator de urodinamică, investigație în măsură să dea mai multe date diagnostice foarte precise, ca și explicații mai bune pentru anumite afecțiuni și disfuncții existente la nivelul aparatului urinar. Acest lucru va avea drept efect stabilirea unui diagnostic mai exact, precum și va ajuta medicul să indice tratamentul care se potrivește cel mai bine afecțiunii pacientului.