Săru’mâna! la cinci ani după moarte…

Iubire…năprasnic sentiment, care ne poate face eroi sau nebuni deopotrivă…

Regele Portugaliei, Pedro I a avut o amantă foarte frumoasă, pe care o iubise încă mult înainte de a ajunge rege. Se numea Ines de Castro. Deşi căsătorit legal cu o nobilă devenită regină, Pedro a continuat relaţia cu amanta sa, dăruindu-i patru copii. Însă în 1355, Ines de Castro a murit, provocându-i regelui o tristeţe fărăr margini. Cum promisese iubitei în viaţă că se va ocupa de statutul fiilor săi, spre a fi recunoscuţi, a continuat demersurile pe lângă Vatican, dar i s-a răspuns că întrucât Ines nu fusese regină, nu avea cum să-i absolve pe copiii nevinovaţi de statutul de bastarzi. Singura posibilitate ca aceşti fii să fie recunoscuţi ar fi fost situaţia în care Ines ar fi fost încoronată,

Cum pentru îndrăgostiţi nu există vorba”imposibil”, mai ales când eşti rege, Ines a fost deshumată la cinci ani după moarte, şi corpul, parţial intrat în putrefacţie, înveşmântat cu toată pompa cuvenită unei regine, a fost aşezat pe un scaun şi ierarhi ai Bisericii au oficiat căsătoria. După aceasta, toţi cei prezenţi, nobili de toate felurile şi rangurile au fost invitaţi să-i sărute mâna….reginei.