Satul Măluţ, la 1918

          Atestat documentar la anul 1269, stăpânii aşezării fiind românii Nicolae, Grigore şi Iacob (nume întâlnite în număr mare şi astăzi cu diminutive precum Iecobuţ ori Grigoraş), şi-a primit denumirea de la un deal argilos care se tot demola. Primii locuitori ai satului s-au aşezat pe un mal mai mic – cum sugestiv scria un scriitor local – adică pe un măluţ. Şi au întemeiat astfel o aşezare, Măluţul, care este cunoscut sub acest nume începând cu anul 1414. Prin 1720, trăiau aici 155 suflete, în 1850 – 354, în 1970 – 816 suflete.

          Acum, la 100 de ani de la făurirea României Mari, prin unirea Transilvaniei cu ţara mamă înfăptuită la 1 Decembrie 1918, ne întrebăm retoric: cum arăta Măluţul în urmă cu un secol şi care a fost contribuţia celor de aici la înfăptuirea Unirii. În 1918, satul Măluţ avea 100 de case, cu 630 de suflete. Abia se terminase Primul Război Mondial. Tributul adus de omenire marii conflagraţii mondiale a fost uriaş, milioane de oameni au murit. Şi Măluţul, acest sat de sub râpă, a avut o contribuţie importantă. Au fost mobilizaţi, în primul război, 104 bărbaţi pe fronturi diferite, au murit 14, au fost opt invalizi, trei dispăruţi, 18 văduve şi 18 orfani. În cele două războaie mondiale au murit 34 de măluţeni. Satul a contribuit materialiceşte cu: 50 de ştergare, 2 veringi de pat, 100 cămăşi, 50 izmene, 20 feţe de masă, 30 feţe de pernă, 20 kg cânepă, 20 kg lângă de ciorapi, 200 kg fier, 500 kg mălai, 500 kg ovăz, 3000 kg cartofi, 600 kg fasole şi 700 kg varză. Aşadar, dintr-un sat sărac cum era Măluţul la acea vreme şi oamenii de aici au contribuit, aşa cum au putut, la susţinerea frontului.

          Câteva date importante din istoria satului trebuie reţinute. În anul 1819 se sfinţeşte biserica: în 1850 a fost ridicată o şcoală pentru copiii satului. În decembrie 1918 este numit preot Vasile Câmpan, sfinţit ca preot celibatar la 4 octombrie 1912 în biserica din Năsăud.

          O delegaţie a măluţenilor a participat la Alba Iulia, în 1918, atunci când s-a hotărât Unirea cea Mare. Din delegaţie a făcut parte primarul Gavrilă Câmpan, preotul Vasile Câmpan şi Alexandru Şandor. Despre primarul Câmpan pot spune că, împreună cu preotul Vasile au fost pilonii ce i-au însufleţit pe măluţeni, fiind în fruntea lor la bucuria Unirii celei mari. Întorşi acasă, delegaţia a fost primită în centrul satului, la Strajă, de toată suflarea aşezării. Atunci s-a constituit detaşamentul de gărzi naţionale, în fruntea căruia a fost ales Alexandru Şandor, iar primarul, preşedinte al Comitetului Sătesc. Prima slujbă în biserica satului se ţine, de noul preot, după Adunarea de la Alba Iulia, la sfârşitul căreia, preotul Vasile Câmpan, participant la Alba Iulia, i-a anunţat pe cei prezenţi de marea izbândă a românilor ardeleni. Astfel şi-a început misiunea de slujire a Măluţului acest fiu care a străbătut istoria prin patru regimuri politice, până în 1958, când este chemat la Domnul.

          Un moment de mare semnificaţie pentru Măluţ avea să fie câţiva ani mai târziu. La 8 ani de la Marea Unire, în 1926, în luna septembrie, episcopul Iuliu Hossu, cel care a citit la 1 decembrie Declaraţia de Unire cu Ţara Mamă şi care a fost apoi înmânată Regelui Ferdinand, soseşte la Măluţ. Primar era tot Gavrilă Câmpan. Înaltul ierarh a fost întâmpinat la Strajă de călăreţi îmbrăcaţi în costume populare, cu tricolorul românesc purtat de primar. Corul satului, dirijat de Valeria Mureşan, fiiica fostului învăţător, îl întâmpină. Apoi, înaltul ierarh primeşte flori în semn de nespusă iubire şi bucurie.Înainte a fost purtată Sfânta Cruce cu praporii şi steagul tricolor din anul 1918, sub care a fost jurată Garda Naţională, constituită din 22 de gardişti. Nu ştim dacă la Alba Iulia s-a întâlnit faţă la faţă delegaţia măluţenilor cu episcopul Hossu, dar sigur este că acesta, preotul Câmpan şi primarul, au avut discuţii în Măluţ, amintindu-şi cu plăcere de sărbătoarea de la Alba Iulia. Se mai păstra atunci steagul tricolor sub care Garda constituită în 1918, în frunte cu căpitanul Alexandru Şandor al lui Ilie, a jurat credinţă ţării întregite. A fost o mare sărbătoare, o bucurie de nedescris în rândul măluţenilor, entuziasmul cuprinzând întreaga ţară.

          În anul 2019, satul aniversează 750 de ani de la întâia atestare documentară şi 200 de ani de la sfinţirea bisericii. Astăzi, în Măluţ, se înalţă, lângă biserica veche, una nouă, o adevărată catedrală (sponsorul principal fiind inginerul Gavril Mureşan, strănepotul primarului participant la Alba Iulia) şi să credem că acest sfânt locaş va fi sfinţit anul viitor. Să încheiem reproducând o strofă din Imnul Măluţului: „Someşul ne poartă-n valuri/ Doina din bătrâni/ Suntem neam de viţă veche/ Viţă de români/ Tineri şi bătrâni de-o seamă/ Toţi se veselesc/ Îi uneşte aceeaşi limbă/ Graiul românesc”.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]