Schimbarea la față a Mântuitorului

Textul evangheliei: Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.(Matei 17,1-9)              

           Între sărbătorile împărătești închinate Mântuitorului Iisus Hristos, sărbătoarea Schimbarea la Faţă ocupă un loc central, prin evenimentul dumnezeiesc ce-l prăznuiește.În primul rând, evenimentul Schimbării la Faţă sau al Transfigurării Domnului, cum obișnuim să mai zicem, scoate în evidenţă dumnezeirea persoanei Sale, temei al credinţei noastre prin faptul că în acest eveniment Iisus Hristos Se arată îmbrăcat în slava dumnezeiască, în comuniune de natură și slavă cu Dumnezeu, chiar dacă era coborât la nivelul omului prin luarea naturii omenești.În alt sens, scopul acestei luminate sărbători ne este indicat în Condacul sărbătorii, unde se spune: „În munte Te-ai schimbat la Faţă și pe cât au cunoscut învăţăceii Tăi mărirea Ta Hristoase Dumnezeule, au văzut că dacă Te vor crede răstignit, să cunoască patima Ta cea de bună voie și lumii să binevestească că Tu ești cu adevărat raza Tatălui”. Praznicul Schimbării la față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este prin excelență sărbătoarea îndumnezeirii firii omenești și a participării trupului nostru trecător la bunătățile veșnice care sunt mai presus de fire. Din această pricină mulţi teologi ortodocşi socotesc praznicul Schimbării la Faţă ca ziua când se prăznuieşte îndumnezeirea (theosis) firii omeneşti în Hristos.De aceea haideți să ne oprim la două întrebări la care să încercăm să aflăm un posibil răspuns,iar la final la semnificația acestei sărbători.

           1)Când s-a schimbat Mântuitorul la față  ?- într-una din zile când Mântuitorul   a   venit   cu   apostolii   în   Cezareea   lui   Filip   i-a   întrebat   pe aceștia: cine   zic   oamenii   că   sunt   Eu, Fiul   Omului? - iar   ei   i-aurăspuns: unii,Ioan   Botezătorul, alții   Ilie, alții   Ieremia   sau   unul   dintre prooroci. Dar voi cine ziceți că sunt Eu,și răspunzând Petru a zis: ,,Tu ești Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu”(Mt.16,16)-adică în timp ce poporul vedea în Iisus un om deosebit, un om ales de sus, Petru îl vede ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Iar după aceea Iisus a început să le prevestească apostolilor despre patima Sa. Apostolul Petru mărturisise în numele tuturor apostolilor credinţa în îndumnezeirea Mântuitorului, mărturisire care nu era un rezultat al puterilor sale sufletești, ci era un rezultat al unei iluminări harice, era o descoperire pe care Dumnezeu Tatăl o face de sus, pentru ca prin graiul unui simplu pescar să se rostească adevăruri categorice, ce nu puteau suferi contrazicere. Și de aceea pentru a le alunga îndoiala din suflet și pentru a le da tuturor o dovadă hotărâtoare despre dumnezeirea Lui și pentru a-i convinge că El este adevăratul Mesia, cel prezis de prooroci, prin care avea să realizeze mântuirea neamului omenesc, ia cu Sine pe cei mai credincioși și devotaţi dintre Apostolii Săi, pe Petru, Ioan și Iacob. Aceștia au fost prezenţi și la alte momente însemnate din viaţa Domnului, în care El și-a arătat puterea Sa divină: astfel la învierea fiicei lui Iair și la rugăciune din grădina Ghetsimani, când Mântuitorul își petrecea cele mai grele clipe pământești.Și după șase zile a luat pe trei dintre ucenici și s-au suit împreună pe muntele Taborului și s-a schimbat la față: ,,și astrălucit   fața   Lui   ca   soarele, iar   veșmintele   Lui   s-au   făcut   albe   ca zăpada”.  Sfinţii Părinţi ne spun că în această lumină Taborică ce L-a învăluit pe Domnul, s-a revelat însăși Dumnezeirea: „Lumină este Dumnezeirea arătată pe munte ucenicilor” zice Sfântul Grigorie Teologul.Sfântul Ioan Damaschin zice în această privinţă următoarele: „Se schimbă Hristos la Faţă, nu însușindu-Şi ceva ce n-avea, nici transfigurându-Se în ceva ce nu era, ci arătându-Se cum era ucenicilor Săi, deschizându-le acelora ochii și făcând din orbi văzători, căci El este Lumina cea adevărată, Frumuseţea slavei”.                              

                      2)De ce s-a schimbat la față ?- "El s-a schimbat la Faţă, ne confirmă Sfântul Ioan Damaschin, nu asumând ceea ce El nu era ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şi, din orbi cum erau, făcându-i văzători" (Sfântul Ioan Damaschin, Predică la Schimbarea la Faţă, 12 - PG 96, 564). Hristos deschise ochii Apostolilor Săi iar aceştia, cu o privire transfigurată de puterea Duhului Sfânt, văzură lumina dumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înşişi schimbaţi la faţă şi primiră prin rugăciune puterea de a vedea şi cunoaste schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul (Sf. Grigore Palama). S-a schimbat la față pentru a-I întări în credință, dar și pentru  a le   arăta  dumnezeirea  Sa, pentru  a  le  dovedi  ceea  ce  ei  au mărturisit prin gura lui Petru-că Iisus este Hristos Fiul lui Dumnezeu celuiviu-este cu adevărat așa. Schimbarea la Faţă a Domnului era un prilej fericit pentru întărirea credinţei Sfântul Apostoli în Dumnezeirea Lui, pentru ca atunci când Îl vor vedea chinuit, batjocorit și răstignit, să nu-și piardă credinţa în El și să cunoască sensul mântuitor al patimei celei de bunăvoie. Schimbarea la Faţă a Domnului nostru, sărbătoarea luminii, de aceea autorii Evangheliilor spun că faţa Dumnezeului-Om, care este "lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume" (Ioan 1, 9). În mijlocul acestei slăvite privelişti se arătară - alături de Domnul - Moise şi Ilie, doi mari profeţi din Vechiul Testament, reprezentând respectiv Legea şi Proorocii, care îl mărturiseau ca stăpân al celor vii şi al celor morţi Ieşiţi afară din ei înşişi, răpiţi în contemplarea luminii dumnezeieşti. Apostolii erau copleşiţi ca de un somn şi "neştiind ce zice, Petru îi spuse lui Iisus: Stăpâne, ce bine ar fi să rămânem aici; dacă vrei vom face trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise si unul pentru Ilie". Întorcându-şi apostolul de la aceasta dorinţa prea omenească, ce consta în a se mulţumi de bucuria pământească a luminii, Domnul le arată atunci un "cort" mai bun şi un lăcaş cu mult mai înalt pentru a sălăşlui în el slava Sa. Un nor luminos veni să îi acopere cu umbra Sa, iar glasul Tatălui Se făcu auzit în mijlocul acestui nor, mărturisind pe Domnul: "Acesta este Fiul Meu prea-iubit, în care am bine-plăcut; ascultaţi de El". Acest nor era harul Duhului înfierii şi, la fel ca şi la Botezul Său în Iordan, glasul Tatălui mărturisea pe Fiul şi arăta că cele trei entităţi ale Sfintei Treimi, întotdeauna unite, participă la Mântuirea omului. Lumina lui Dumnezeu, care permisese mai întâi Apostolilor să îl "vadă" pe Hristos, îi ridică la o stare superioară viziunii şi cunoştinţei omeneşti cînd ea străluci mai puternic.

Semnificația sărbătorii: Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos este unul din cele 12 praznice împărătești. Sărbătoarea are ca și semnificatie momentul in care apostolii Mântuitorului, aflați pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Lui Dumnezeu. Această sărbătoare ne arată trei mari adevăruri: În primul rând sărbătoarea Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos arată legătura dintre suferinţa lui Hristos pe cruce şi slava Învierii Sale. În al doilea rând Schimbarea la Faţă a Domnului ne arată legătura dintre Slava Învierii lui Hristos şi Slava celei de-a doua veniri a Lui, la sfârşitul lumii când va judeca vii şi morţii a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. În al treilea rând Sărbătoarea Schimbării la faţă a Domnului ne arată că destinaţia ultimă a omului nu este mormântul, ci este viaţa veşnică în Slava. Iar semnificația tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu,transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezeii încă din această viață.Schimbarea la Faţă a Domnului ne cheamă la o schimbare, la o înduhovnicire, la un urcuş duhovnicesc interior, la o urcare duhovnicească, prin rugăciune, prin ascultare, prin meditaţie, prin ascultarea sfintelor slujbe şi mai ales prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. Schimbarea la Faţă ne cheamă să ne schimbăm, să ne înnoim, să ne luminăm mintea prin gânduri bune, să luminăm inima prin simţiri curate, să luminăm viaţa noastră prin fapte bune de ajutorare, de consolare a celor întristaţi, de mângâiere a celor îndoliaţi, de ajutorare a celor săraci şi singuri. Deci, o Schimbare la Faţă a Mântuitorului ne cheamă la o schimbare spirituală, duhovnicească a noastră. Sărbătoarea Schimbării la Faţă este deci prin excelenţă aceea a îndumnezeirii naturii noastre omeneşti şi a participării trupului nostru trecător la bunurile veşnice, care sunt mai presus de fire. Și dacă Hristos, Capul Trupului, S-a schimbat la faţă, atunci şi noi, mădularele Trupului Său, ne vom schimba împreună cu El. Orbitoarea lumină ce L-a străluminat pe Hristos în Muntele Taborului nu este doar un lucru petrecut în trecut; este fereastra prin care putem privi spre a vedea adevărul Împărăţiei lui Dumnezeu nu numai în Hristos, ci şi în noi. Fiind cuprinşi în Trupul lui Hristos prin credinţă şi Sfintele Taine, ne preschimbăm treptat întru asemănarea Lui: aceasta este schimbarea noastră la faţă în Hristos. Nu suntem doar vase de lut supuse legii de obşte a morţii şi stricăciunii.Aceste vase poartă o „mare comoară, cum zice Sfântul Pavel. Ele pot deveni nu doar purtătoare de duh, ci purtătoare de Dumnezeu, pătrunse de prezenţa lui Dumnezeu. Ele sunt chemate să se împărtăşească de veşnica slavă a lui Dumnezeu. La Schimbarea la Faţă însăşi firea noastră omenească s-a umplut de dumnezeiasca slavă, s-a făcut dumnezeiască şi părtaşă slavei lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la acest lucru în contrast cu oamenii ce pretind că viaţa este lipsită de sens. Dumnezeiasca lumină nu a strălucit doar împrejurul lui Hristos, ci carnea Lui era ca o pară de foc.Chipul lui Dumnezeu în noi, care fusese întunecat de păcatul lui Adam, strălucea din nou în firea omenească a lui Hristos. Preschimbat şi sfinţit prin harul lui Dumnezeu, trupul nostru omenesc poate cu adevărat să devină o icoană a omului îndumnezeit, preschimbat şi strălucind cu lumina Sfintei Treimi. Amin !

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]