ȘCOALA DE EXCELENȚĂ. Gânduri de premiant

După un an, doar un singur an, Centrul Județean de Excelență Bistrița- Năsăud a intrat, pe scurt, în mentalul colectiv, sub denumirea de ”Școala de Excelență”. Și a rămas. Astfel de fenomene se produc, de obicei, cu sedimentări mitologice în ani, în sute de ani. Dar, se pare că anul acesta evenimentele tind să capete fiecare valoare de centenar. Folclorul școlar reține sintagma ”Școală de excență”, în loc de Centru, ca pe un fapt care circulă, este viu și se contopește cu însăși existența școlară.
Expresia, folosită repetat, a reușit să cuprindă lumea școlii cu repeziciune. Să facă un fel de concurență... ”stării civile”. Cu doar două ore pe săptămână în plus, se străbat alte distanțe, se explorează alte dimensiuni, se deschid noi orizonturi. Se face recurs la filosofia materialismului dialectic și istoric, după care ”acumulările cantitative duc la salt calitativ”.
Școala de Excelență e ca un ”joc secund”, ”din ceas dedus...”, cu forța nadirului latent, ce se proiectează în zenit. E acea școală ce știe să pună în valoare oameni, fapte, evenimente. Ce trăiește și tremură pentru elevii ei. Cu sufletul la gură la sosirea unui rezultat, însoțind cu emoție ”soldatul” plecat la luptă.
Până aici, gândurile ar semăna cu cele ale unui elev, meritoriu, erudit.
Dar ele sunt, deopotrivă, ale unui profesor din interior. Chiar premiat. Ce altă școală își mai premiază profesorii?!... Profesorii preocupați să ofere diplome elevilor, la sfârșit de an școlar, și cu alte și alte prilejuri de concursuri... Și, de atâtea ori, rămași uitați, cu numele pe un catalog...
Atunci când vorbești de excelență și de performanță și chiar crezi în ele, aceste cuvinte nu-și pierd proprietatea, semnificația, rostul. Nu se dizolvă în cotidian. Rămân acolo, ca o sărbătoare, ca o haină bună, de duminică. Școala de Excelență a consacrat aceste cuvinte și le-a transformat într-o realitate. Gestul reprezintă un triumf al condiției umane.
Noi suntem aceeași, cum ne știm și pe care ne știți. Elevii sunt aceeași, din aceleași școli. Ceea ce face diferența este preocuparea susținută de a intra, pregătiți, în competiții școlare naționale și internaționale. De a crea un eșantion din cei mai buni dintre cei buni. De a discuta de la un anumit nivel în sus. De a fi de-un fel. Și poate că s-ar impune olimpiade separate doar pentru elevii de la excelență.
Diplomele de Excelență tremură și ele, așa un pic...
Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus ”Școala de Excelență”.