Scrisoare D-lui Eminescu

De mai mult timp ard de „DORINŢA”
Să-ţi scriu trei rânduri de scrisoare,
Mă bucur că mi-am dat silinţa
Să nu ajung la „RENUNŢARE”.

„RĂSAI ASUPRA MEA” şi vină
„LUCEAFĂRUL” cel românesc,
„ÎNGER DE PAZĂ” şi lumină
Din cerul mare îngeresc.

„PRIN NOPŢI TĂCUTE”-mi eşti aproape
Şi meditez „GÂNDIND LA TINE”
„ŞI DACĂ...”nu închid pleoape
Afirm: „DEPARTE SUNT DE TINE „.

„TRECUT-AU ANII”-n şir ca vântul
Şi tu mi-aduci neîncetat
„DIN VALURILE VREMII” cântul
Pe care eu l-am aşteptat.

Ţi-am pus la geamul casei mele
Suave,dalbe flori în glastră
Şi le păstrez şi ţin la ele
Ca la gingaşa „FLOARE ALBASTRĂ”.

„O,RĂMÂI” încă la mine
„LASĂ-ŢI LUMEA” ta de sus,
Să-mi arăţi ce-i rău şi bine
Din lumea ce n-a apus.

Cred c-aici nu-i lume nouă
Cum ai spus-o tu cu har,
E cea împărţită-n două:
„ÎMPĂRAT ŞI PROLETAR”.

În frunte sunt tot „EPIGONII”
Strigând tare an de an:
-„Noi nu ne clintim de-aicea
Suntem...Neamul lui Traian !”

Ăştia nu vor să asculte
„RUGĂCIUNEA UNUI DAC”,
Strâng averi şi luxuri multe
Sfidând cras pe cel sărac.

„ÎN ZĂDAR ÎN COLBUL ŞCOLII”
Rup copiii încălţări
Gândul lor le e să zboare
Numai înspre alte zări.

-Unde sunt „AI NOŞTRI TINERI”
Criticaţi de altădată?
-Sunt plecaţi din zi de vineri
La căpşuni şi la lopată.

„PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢ”
Mai trece baba-moşul,
Cu frica mare că vreun hoţ
Le poate fura coşul.

„DE CE NU-MI VII” ca altădată
„ÎN FEREASTRA DESPRE MARE „
Să aduci la a mea poartă
Îngereasca alinare?

Prof. ŞTEFAN POP