Scrisul “incomod” al lui Icu Crăciun

Icu Crăciun este unul dintre cei mai harnici scriitori din judeţul nostru, dovadă apariţia a trei cărţi în anul 2008: “Peşti şi paraşute”, “Izbăcirea prin cultură” şi “Scrieri incomode”. Volumul “Scrieri incomode”, editat de “Grinta”, cuprinde eseuri publicate anul trecut în România Liberă, Răsunetul, Gazeta de Bârgău, Deşteptarea credinţei, Cuibul Visurilor şi Mesagerul. Cartea începe în forţă cu un text despre literatura populară proletcultistă, în mod special despre Creangă şi Sadoveanu şi felul în care în anul 1950 erau editate manualele de literatură pentru “a îndobitoci minţile inocente ale copiilor acelor vremuri”. Un exemplu: “Creaţia populară de astăzi exprimă dragostea poporului nostru muncitor pentru patria noastră, pentru Partidul Muncitoresc român, recunoştinţa şi dragostea oamenilor muncii pentru Uniunea Sovietică…”. Întrebarea pusă de scriitor este dacă într-adevăr poporul a creat aceste inepţii sau poeţii în simbria partidului le-au produs, în timp ce marii scriitori erau puşi la zid. Volumul continuă cu un material incitant despre Unirea din 1948 oglindită în presa românească, adică despre măreţul eveniment de revenire obligatorie a Bisericii Greco-Catolice în sânul Bisericii Ortodoxe Române. Cartea inserează şi noua Lege a cultelor, dar şi prima listă a preoţilor şi protopopilor uniţi care au revenit la Biserica Ortodoxă, publicată în 6 octombrie 1948 de ziarul “Universul”, Icu Crăciun întrebându-se “oare pentru câţi arginţi sovietici sau comunişti”. “Scrierile lui Vasile Rebreanu vor dăinui destinui său nedrept graţie profesorului Sever Ursa, cel care a îndrăznit să înfrunte efemerul cu măruntele noastre scăderi, să găsească un tâlc al neantului şi în cazul poetului măierean Iustin Ilieşiu”, spune scriitorul referindu-se la monografia “Vasile Rebreanu (1862-1914 – învăţător, folclorist şi animator cultural”, semnată de Sever Ursa. Cartea îi alocă câteva pagini şi doctorului în filosofie Petru Comarnescu, care şi-a luat doctoratul în SUA între cele două războaie mondiale. Nu lipsesc date despre contribuţia reuniunilor Mariane din judeţul Bistriţa-Năsăud pentru ajutorarea armatei române în 1940, localităţile din judeţul nostru oferind ştergare, cămăşi, cearceafuri, ciorapi, mănuşi, fulare etc. Continuând cu consideraţii despre serviciul militar al românilor în armata imperială austriacă, Icu Crăciun ne vorbeşte despre Ştefan Cute Nimigeanu şi ceata lui de răzvrătiţi din 1754 şi despre Atanasie Todoran cu cei 19 grăniceri năsăudeni condamnaţi la moarte în 1763. Un episod tulburător fiind acela în care pentru a-şi reţine fiii acasă în timpul războiului, părinţii îşi botezau băieţii cu nume de fată. Mai departe, facem cunoştinţă cu episcopul Nicolae Colan şi vizita canonică pe Valea Bârgăului în 1941, dar şi cu bisericile ortodoxe de la Năsăud şi Sângeorz-Băi sau cu publicaţiile literare năsăudene. Crăciun ne readuce în atenţie pe Livia Rebreanu Hulea, sora marelui romancier, dar şi pe Radu Petrescu, prin intermediul jurnaleleor paralele ale ucenicului său, istoricul literar Niculae Vrăsmaş, sau pe Alexandru Husar şi revista “Vatra”. Cel mai consistent studiu este “Ioan Costea şi literatura proletcultistă”, un material inedit, care probează statutul de critic literar a lui Icu Crăciun.