Scufundarea din arroganticum land

Nu trebuie să fii neapărat în ţară ca să simţi româneşte şi să trăieşti… balcaneşte! Nu trebuie să vezi la TV caftanelile de prin primăriile naţiunii sau revărsările de iraţionalitate de prin gherilele parlamentare şi bulversările aşa-zis guvernamentale ca să simţ: în propriu-ţi suflet dezolarea şi imbecilizarea…

Nu este necesar să asişti la limita anihilării economice prin elanul greviştilor de pretutindeni ce au pretenţii din AbsurdumLand fără minima îndatorire faţă de bietul stat, din care şi emigranţii mai fac parte uneori şi relativ…

Nu este nici măcar relevant să crezi în mimeticul dramatic al mediei de a relata adevăruri ne-adevărate, de a prezenta realităţi ireale şi de a posta soluţii salvatoare din inexistentul lumii contemporane, care în recesiune fiind, încearcă agăţarea de orice colac sau cozonac plutitor sau zburător…

Nu este nici măcar recomandabil să încerci analizarea unor afirmaţii de genul „Preşedinţia, Guvernul şi Banca Naţională nu şi-au propus să scoată ţara din criză” întru compararea cu discursul lui Caesar în Senatul Român, sinteza lui Il Principo de Machiavelli, adresarea lui Lincoln de la Gettysburg, sau chiar tezele lui Lenin din aprilie… autorul, sau autorii au plasat totul dincolo de orice structură obiectivă a statului în istorie, dincolo de orice corelaţie dintre fiinţă şi sens, dintre uman (bietul uman, desigur) şi productivitate dintre îndatorat şi îngândurat, dintre nimic şi nimicnitate „zwischen Nichts und Nichtigkeit”… cu asemenea afirmaţii făcute de un lider de stat încă în funcţiune ar trebui reconsiderat întreg conceptul de stat şi individ, începând cu athenianul Solon şi Pericle, cu marele european Charlemagne, sau mai recentul Napoleon Bonaparte…

Nu mai este nici măcar surprinzător să auzi că „… dacă toată lumea este nemulţumită, atunci am atins echitabilul”… prin care toate filozofiile lumii dintru începuturi sunt complet neputincioase, fie că este vorba de un Platon sau Aristoteles, de un Aquinas sau onticul Kant (ah, bietul… Hegel!!!)

Nu mai este nici măcar folositor în perversele legi manevrate să studiezi aritmetica, algebra sau chiar tabla înmulţirii chiar cu zero, fiindcă s-au dat pensii cu 80% din ultimul salariu de 300 de milioane (lei vechi) plus cumul de neruşinare plus cumul de obraznică compensare, care au anihilat întreg eşafodul economiştilor mondiali, fie ei A. Smith, D. Owen Ricardo, Marx chiar, sau un Keynes, Gailbraith sau Friedman… iar numărul celor special compensaţi nu este de ordinul sutelor, miilor sau hai 10, 20 de mii, cu de peste… 200.000 de mii… Mamăă!, ăştia au executat statul întreg, cu nou născut, cu baby de un an, cu scumpa mea nepoţică Iris, cu un bătrân cu muribund cu invalid cu neputincioşi – printre care şi eu!!! Lăsându-ne dincolo de orice durere dentistică…

… la ce să mai scrii, la ce să mai gândeşti, la ce să mai exişti, tatăă, astea da lovituri date unei naţii, date bietei Europe, date civilizaţiilor întregi… ăştia băieţi deştepţi, ăştia inteligenţa, nu tu universităţile Apusului, nu tu legi economice, că de morală şi psihologia ei, etică ne facem numai de râs… înseamnă că prin toate studiile mele şi a multor altora nu am făcut decât să ne înşelăm pe noi înşine, crezând ci carte, parte multilingvism, occidenturi ar fi ceva…. Şi când acolo, Goshh!...