Scurte amintiri după 21 de aşa-zisă democraţie!

S-au scurs pe nesimţite 21 ani de când, în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, pe treptele catedralei din Timişoara scandam, împreună cu mulţimea „nu vă fie frică/Ceauşescu pică”. Sentimentul de descătuşare ce a domnit în acele zile este greu de redat în cuvinte.

Din năzuinţele de atunci puţine s-au realizat. Martirii au fost uitaţi, răutăţile şi neînţelegerile s-au amplificat şi păcat că idealurile noastre nu s-au realizat în vâltoarea tranziţiei, care pare că nu se mai termină.

Prin materialele publicate am încercat, pe cât ne-a fost cu putinţă, să ne implicăm şi în unele cazuri, să luăm atitudine, ori de câte ori a fost nevoie în viaţa spirituală a oamenilor.

În aceşti 21 de ani nu am făcut parte din nicio formaţiune politică, doar simpatizând, uneori fiind înţeles, alteori nu. Am totuşi conştiinţa împăcată că n-am fost absent de la desele frământări petrecute în aceşti ani. Păcat însă că dintr-o ţară bogată am ajuns o ţară săracă, plină de datorii şi marginalizată în exterior.

E timpul să respectăm întocmai Constituţia şi legile ţării, de o guvernare capabilă, pentru ieşirea din criză, ca România să revină la normal.