Secretarul de stat Alexandru Pugna despre Catedrala Mântuirii Neamului

Începând de Duminică 25 Noiembrie 2018, un vis al Neamului Nostru Românesc va deveni realitate. Va fi sfințită Catedrala Mântuirii Neamului. Un moment ilustrat în mod cu totul deosebit de ziarul “Lumina”, care arată cum nu se poate mai bine importanța acestei mari realizări și istoria acestui vis frumos al românilor. Citiți și bucurați-vă sufletul: “În opt ani, pe Dealul Arsenalului din Bucureşti, s-a construit noua Catedrală Patriarhală, numită şi Catedrala Mântuirii Nea­mului sau Catedrala Naţională. Un deziderat apărut încă din timpul regelui Carol I şi reafirmat după Marea Unire din 1918 de regele Ferdinand, acela al construirii unei catedrale naţionale, iată că a devenit realitate în timpul celui de-al şaselea Patriarh al României, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În Capitala noastră, acum la început de mileniu III, este pentru prima dată când s-a construit, în istoria de peste cinci veacuri a Bucureştilor, o Catedrală ortodoxă, credinţa majoritară a cetăţenilor României. Aici nu s-a construit niciodată o biserică cu statut de Catedrală Mitropolitană sau Patriarhală (ortodoxă). Actuala biserică de pe Colina Bucuriei, care, provizoriu, îndepli­nește funcția de Catedrală Patriarhală, a avut dintru început statut de biserică mănăstirească.
Noi, românii, suntem o naţiune care trăieşte într-un stat modern format în urmă cu 159 de ani prin unirea Moldovei cu Ţara Românească, iar de un secol într-un stat naţional unitar care acoperă mare parte din teritoriile istorice ale naţiunii române. În acest răstimp s-a clădit o ţară şi s-a dorit să se clădească şi un simbol al creştinismului românesc. După mai bine de un veac şi jumătate de la Unirea de bază din 1859 şi 100 de ani de la Marea Unire, în capitala României s-a construit acest simbol care defineşte naţiunea noastră creştină şi care aşază Bucureştiul pe harta capitalelor care au repere simbolice creştine ale lumii civilizate de astăzi. Spre exemplu, nu poţi să te gândeşti la italieni fără capitala la Roma şi, ca simbol al acestui oraş, Catedrala romano-catolică „Sfântul Petru”. La fel, francezii cu Parisul şi, evident, simbolul lor naţional, Catedrala romano-catolică „Notre Dame”. Dacă ar fi să mergem în cheia aceasta, nu poţi să îi vezi pe englezi fără capitala la Londra şi fără catedrala anglicană închinată Sfântului Paul (Sfântul Apostol Pavel). Dacă venim în estul Europei şi vom merge în Rusia, vom vedea că la Moscova, în capitala lor, ruşii şi-au reclădit simbolul naţional, Catedrala „Hristos Mântuitorul”. Dacă trecem peste Ocean şi ne uităm la cea mai importantă ţară de pe glob, vom constata că în capitala Statelor Unite ale Americii, Washington, DC, există ca reper şi simbol naţional Catedrala episcopaliană „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, ctitorită în secolul XX. În acest context putem spune şi noi că biserica reprezentativă a românilor este Catedrala Naţională din Bucureşti, care se constituie în simbol al unităţii şi demnităţii naţionale. În această Biserică a bisericilor nea­mului nostru ne vom ruga ca Bunul Dumnezeu să reverse asupra neamului românesc bunătăţile Sale cele bogate şi să ne dăruiască pace şi mântuire. Catedrala Naţională, reprezentativă pentru credinţa majorităţii poporului român, este locul unde se vor organiza ceremoniile religioase cu caracter public naţional, cum vor fi cele de la sfârşitul acestei luni a Anului Centenar.
În timpurile frământate pe care le trăim, naţiunea română are nevoie de simboluri ale identităţii şi unităţii naţionale. Un astfel de simbol al unităţii nea­mului şi al mărturisirii credinţei înaintea lui Dumnezeu este Catedrala Naţională, care îi reprezintă pe toţi românii din toate provinciile istorice şi este un liant şi un simbol al unităţii noastre naţionale şi al creştinismului ortodox apostolic de pe pământul României.
Acum, când ne mai despart doar câteva zile până când vom marca împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia (1 decembrie 1918), este fundamental pentru națiunea română că s-a construit acest edificiu reprezentativ pentru creștinismul bimilenar românesc, dorit de făuritorii Marii Uniri. În acest sens este demn de remarcat faptul că biserica reprezentativă a neamului românesc, Catedrala Naţională, este un monument închinat eroilor care s-au sacrificat pentru realizarea Marii Uniri, deoarece este închinată Înălțării Domnului, ziua când îi pomenim în Biserica noastră pe toți eroii nea­mului.
Bunul Dumnezeu a rânduit să împlinească visul de a avea o Catedrală Naţională tocmai în anul în care poporul român sărbătoreşte 100 de ani de când prin lucrarea Proniei Divine s-a realizat România Mare. Iată că noi românii Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru această binecuvântare acum în Anul Centenar prin Catedrala Naţională, unde se vor ridica rugăciuni de slavă şi mulţumire către Preasfânta Treime pentru binefacerile pe care le-a revărsat peste neamul românesc. Aici îi vom comemora pe eroii din Primul Război Mondial, pe jertfa cărora s-a clădit România Mare şi tot aici ne vom ruga pentru unitatea poporului român.
Este un act de mulţumire şi recunoştinţă către Bunul Dumnezeu pentru binecuvântările revărsate asupra ţării noastre să-I înălţăm rugăciuni în Anul Centenar în Catedrala Naţională, Biserică-simbol al credinţei creştine pe care ne-a adus-o Sfântul Apostol Andrei, şi a unităţii tuturor românilor, dar şi Altar de închinare pentru eroii care s-au jertfit pentru neamul românesc” Duminică clopotele Catedralei ne vor chema să fim părtași la acest moment istoric. Să mergem cu toții și să gustăm din clipa bucuriei.