Şendroaia, colţ de rai la poalele Ţibleşului

Într-un colţ de rai, sub poalele Ţibleşului, la Şendroaia, pe un drum ce aminteşte de uliţa ţăranului ţibleşan, am ajuns la cea de-a III-a ediţie a Fiilor satului Şendroaia. Evenimentul, organizat de Primăria comunei Târlişua şi Casa de Cultură a Sindicatelor Bistriţa, a adunat la şcoala din Şendroaia toţi locuitorii. Nu mulţi, deoarece aici sunt doar 30 de case, dar cu sufletul mare, iubitori ai tradiţiei străbune, oameni care nu şi-au părăsit niciodată vatra, rămânând aici unde lucrează pământul şi sunt însoţiţi de credinţa străbună.
Deschiderea oficială a evenimentului a fost făcută de către primarul Vlăduţ Purja, care a trecut în revistă proiectele pe care le are pentru această comunitate. Punctul central al întâlnirii l-a constitut lansarea volumului „Ultimul castelan”, care este dedicat directorului Casei de Cultură a Sindicatelor, Alexandru Câţcăuan, născut în Şendroaia.
Cartea oglindeşte în mare parte şi viaţa oamenilor de pe aceste meleaguri, impresionând fotografiile vechi, unele dintre ele din jurul anului 1900. Despre Alexandru Câţcăuan şi volumul dedicat lui au vorbit preoţii Timoftei Găurean şi Simion Bretfelean, care au conturat un adevărat portret al omului plecat din mijlocul micuţei comunităţi care realizează evenimente frumoase la Bistriţa, apreciat de lumea culturală, dar şi de oamenii din mijlocul cărora s-a desprins.
Un moment aparte l-a constituit confesiunea lui Alexandru Câţcăuan despre meleagurile natale, iar mai apoi acordarea de autografe pentru toţi cei prezenţi la eveniment.
Nu putea lipsi actul artistic adus în scenă, într-o formulă aparte, în care cântecul autentic şi-a făcut loc prin glasurile interpretei Lenuţa Purja, a mamei sale – rapsodul Teodora Purja, acompaniate fiind de Valer Rus la fluier şi Dănuţ Rus la vioară.
Jocul care a încins atmosfera, printre jucăuşi remarcându-se şi directorul Ozon – Beni Cocean, a încheiat sărbătoarea satului. Până la anul, directorul Alexandru Câţcăuan, împreună cu primarul Vlăduţ Purja, îşi doresc editarea Monografiei satului, dar şi transformarea Şcolii elementare în Cămin Cultural, aici nemaifiind elevi, care sunt transportaţi cu microbuzul la Târlişua.
A fost o bucurie pentru mine să fiu moderatorul acestei întâlniri, cu oameni deosebiţi coborâţi din leagănul veşniciei satului.
S-a stabilit ca în fiecare an, pe 8 septembrie, de Sfânta Mărie Mică, oamenii din vatra satului, dar şi cei plecaţi în ţară şi străinătate, să se adune pentru a se bucura împreună.