Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolit al Moldovei şi cărturar a neamului românesc

În marele şirag de sfinţi ce au împânzit cu multă râvnă şi jertfelnicie păpmântul românesc, rămânând peste veacuri ca modele vrednice de urmat se numără şi sfântul Dosoftei, mitropolit al Moldovei.

Vrednicul mitropolit s-a născut în jurul anului 1624 într-o familie de buni creştini români din Suceava. Tatăl său se numea Leontie iar mama sa Misira. Tânărul Dimitrie Barilă, căci aşa se numea din botez, va deprinde tainele învăţării la şcoala întemeiată de domnul moldovean Vasile Lupu, pe lângă mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi. Datorită capacităţilor sale intelectuale alăturate cu truda părinţilor săi, va ajunge să studieze la şcoala Frăţiei Ortodoxe din Lvov, Polonia. La terminarea studiilor se va reântoarce în ţară unde îşi va urma acea chemare lăuntrică ce încă din tinereţe îl încerca, astfel în anul 1649 îmbrăcând haina monahală la mănăstirea Probota, ctitoria voievodului Petru Rareş.

Timp de mai mulţi ani învăţatul egumen, căci între timp va fi numit stareţ al acestui colţ de rai, a călăuzit pe monahi la Hristos, întărindu-i în buna nevoinţă şi în cunoaşterea Sfintei Scripturi. A dezvoltat mult şcoala mănăstirii Probota şi a crescut mulţi ucenici luminaţi, aducând în obştea sa o adevărată înnoire duhovnicească.

Datorită prestigiului său de cărturar şi virtuţilor care-i luminau chipul şi faptele, ieromonahul Dosoftei este chemat de marele arhiereu Hristos la slujirea arhierească. În anul 1658 este hirotonit episcop de Huşi, după un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al Moldovei. Blând şi smerit, înaltul ierarh uimea pe toţi prin înţelepciune şi bunătate.Pe bună dreptate cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de felul lui. Şi era neam de mazâl. Prea învăţat, multe limbi ştia: elineşte, sloveneşte, şi altă adâncă carte şi-nvăţătură. Deplin călugăr şi cucernic, şi blând ca un miel. În ţara noastră, pe ceasta vreme nu este om ca acela”.

Iubitor al dreptei credinţe, purtător de grijă faţă de păstoriţii săi în vremuri cu dese schimbări de domnii, Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei şi-a împlinit misiunea pastorală prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a dat Dumnezeu din belşug: traducerea şi tipărirea de carte sfântă în limba română. În liniştea chiliei sale din patria natală sau aflat în pribegie, Sfântul a dăruit Bisericii şi neamului românesc lucrări de mare valoare liturgică şi lingvistică.

Primele cărţi tipărite au fost Psaltirea în versuri şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). Înţelegând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri româneşti, ca să apropie tot mai mult de sufletul plugarului român comoara de lumină şi de har a cuvântului dumnezeiesc. A revizuit apoi traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la Bucureşti, din 1688.

În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din cauza schimbărilor de domn în ţară şi a convingerilor sale antiotomane. În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iaşi cu Teodosie, episcopul de Roman, dar în anul următor, Mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală.

După refacerea tipografiei de la Iaşi, Mitropolitul Dosoftei a tipărit noi cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba română: Dumnezăiasca Liturghie (1679 şi 1683), Psaltirea de-nţăles (1680), cu text paralel în română şi slavonă, Molitvănic de-nţăles (1681). Între anii 1682-1686 a tradus după izvoare greceşti şi slavone şi a tipărit în limba română Viaţa şi petrecerea sfinţilor, în patru volume. Lucrarea a rămas neterminată datorită plecării forţate în Polonia. Această carte deosebit de necesară pentru misiunea Bisericii arată darul de mare cărturar al Mitropolitului Dosoftei dar şi dragostea sa pentru sfinţi şi pentru sfinţenie.

În 1686 regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir. Fiind nevoiţi să se retragă, polonii au luat cu ei mulţime de pietre scumpe, odoare din aur şi argint. Luat ostatec împreună cu tezaurul Mitropoliei şi cu moaştele Sf. Ioan cel Nou, Mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai vieţii sale pământeşti departe de ţară. Aici a continuat lucrarea sa cărturărească şi a păstrat mereu legătura cu ierarhii ortodocşi de la Moscova şi de la Kiev.

Păstor dreptcredincios şi jertfelnic, Sfântul Ierarh a îndurat cu demnitate asprimile şi lipsurile, purtând de grijă comunităţii sale ortodoxe care se afla în Polonia. Sfinţenia vieţii lui strălucea nu numai asupra fiilor duhovniceşti, chiar regele Jan Sobieski venea adesea la castelul de la Stryi, unde locuia Sfântul Mitropolit al Moldovei, ca să participe la slujbe cu familia şi să-i dea cinstire cuvenită. În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, Sfântul Ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniaţie şi a rămas ortodox până la trecerea sa în veşnicie, întâmplată la la 13 decembrie 1693. Din mărturiile călugărilor care l-au însoţit în exil aflăm că Sfântul şi-a cunoscut vremea chemării sale la veşnicie de către Domnul. Blândul ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica „Naşterea Domnului” din Jolkiew, astăzi în Ucraina.

Pătimind încercări şi multe necazuri în această viaţă trecătoare, Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei rămâne peste veacuri un teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viaţă sfântă şi neântrecut învăţător al dreptei credinţe în limba poporului său. Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit cu dragoste Biserica Mântuitorului Hristos, cu smerenie şi fapte minunate.

Pentru toate aceste fapte de aleasă preţuire, cât şi pentru viaţa sa curată închinată în duh şi adevăr Domnului, cuviosul mitropolit va fi trecut în şiragul de perle al sfinţilor români cu data de prăznuire pe 13 decembrie.

Canonizarea Sfantului Ierarh Dosoftei a fost abrobata de membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta de lucru din 5-6 iulie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, a avut loc in data de 14 octombrie 2005, la Catedrala mitropolitana din Iasi.

Se cuvine aşadar să ne umplem sufletele de aleasă bucurie şi într-un popas de rugăciune să rostim împreună cu imnograful bisericesc :

"Bucură-te,că ai părăsit deşertăciunile lumeşti,

Bucură-te, că te-ai îmbrăcat cu virtuţile dumnezeieşti,

Bucură-te,al slujbelor sfinte tălmăcitorule,

Bucură-te, pe înţelesul poporului vorbitorule,

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!"

Pr. Aurelian Poptean, Mariselu