Sfântă și mare e vorba UNIRE

În cărămida primară a lumii,

Firul de praf cel mai mic se numește

 ATOM, cum spusu-i-au grecii, ”a tomos”,

De netăiat adică-n bucăți și mai mici.

Dar când nuclearele forțe,  ce țin

 Prin iubire atomul, slăbesc,

Cu vuiet și ură, protoni, neutroni

Bosoni, pozitroni și leptoni, cu ură

Rup lanțuri, bezmetici.  Electronii

Copii plâng rătăcind aruncați 

Din  orbite și-n lume se-aprind

În flăcări și-n fum Hiroshime

Din fatală, nucleară  fisiune.

Piere totul în preajmă și moartea-i

Spăimoasă  Regină cu coasă sinistră.

Orișice despărțire slăbire-i și lacrimi

Și moarte...Voi, voi cei ce iubiți, niciodat”,

Ni- cio-da-tă nu vă despărțiți !

                   x

Dar, dacă Gheorghe și Ioana spun DA la altar,

Căsătorind o consoană și-o dulce vocală,

În urmă-le grabnic se face o casă

Și pomi și uluci și o rece fântână.

Ciobanii  zoresc cașul să-l facă la stână.

Manole și încă vreo zece trudesc

Asudați, grădiniță măreață  să facă.

Cum alta pe lume azi nu e:

-Tencuiți, tencuiți, luați seama,

 Vin copiii  Lui Ion și a soaței Ioana.

Cărucioare degrabă se fac ,

Croitori   haine noi pregătesc ,

Profesori și dascăli curiculă nouă

Prin sală de clasă-ncropesc.

Și-i forfotă-n lume de-n hohote

Râd și-nfloresc  poliflor trandafirii .

Soare și stele își scot pălăria prin ceruri,

Că  neînfrântă  e viața de rele și geruri.

                           x                            

Iar când o Moldovă și  Țara lui Bucur

 Un București se făcură, îngeri

Celești au sunat din trompete,

Că cei oropsiți din costișe de munți

Se adună și  mână cu mână își dau

Născând între neamuri nația ROMÂNĂ .

Cerescul Părinte se bucură-n ceruri

Atunci când iubirea  și-unirea-ntre

Frați se sărută,  grădini răsădind.

”-Ivească-se  aici Eminescu și Creangă

Și Luca Ion Caragiale  și să le cânte

Acel Ciprian Porumbescu  Baladă,

Iar tu, Cuza, Sandre, tu domn să le fii.

Domn bun și Domn  drept cu norodul,

Cum nu fură alții ca tine ”nainte.

Să  creșteți, sporiți, înfloriți!  Prin

Jertfă urcați a istoriei  aspră Golgotă.”

MARE ești, Mică Unire, căci fără de tine

Decembrie unu n-ar mai fi fost pe coline

De deal Transilvane. Imn de slavă

Ție, DOAMNE –nălțăm, mulțumind și

Rugând să ne ții prin vremi împreună,

Prin zile-nsorite ori  ceas de furtună.