În sfârşit, acasă !

Peste tot unde te duci şi te întâmpină cu sufletul în palmă prietenii te simţi ca acasă! Ori de câte ori te duci în ospeţie pe alte meleaguri şi oamenii de acolo te primesc şi te privesc cu o nedisimulată simpatie şi cu o amabilitate care te intimidează parcă, te simţi ca acasă! Sau...ce spun eu, te simţi mai bine ca acasă! Pe alte meleaguri, pe acolo pe unde toate lucrurile par mai...normale decât pe tărâmul nostru mioritic, de bună seamă că ai senzaţia - sau măcar te iluzionezi cu bună ştiinţă – că raiul este chiar pe pământ, pe acele meleaguri civilizate şi binecuvântate de om şi de Bunul Dumnezeu cu de toate!

Numai că...acasă...e Acasă! Au spus-o poeţi de geniu în versuri memorabile şi scriitori fără egal în rânduri scrise apăsat şi cu dragoste faţă de glia din care ne-a plămădit Dumnezeu...

Acasă am ajuns în sfârşit dumincă 11 decembrie ! Împreună cu Cornelia ! ( se putea oare altfel?) Ne aşteptau în poarta ...bisericii Diana Maria Ardelean,Teodora Maria Florea,Iulia Horga,Narcisa Adelina Horga,Lorena Muntean,Denisa Pogăcean,Maria Someşan, Rodica Someşan, Simona Raluca Sabău şi cine altcineva decât Den-Den, adică Andreea Denisa Bugnar,o domnişoară frumoasă şi isteaţă care nu dă noroaiele Ocniţei pe discotecile de fiţe din Bistriţa ! Aceste fetiţe suave, îmbrăcate toate în costume populare impecabile, cu guburi şi trăistuţe scoase de prin lăzile de zestre mâncate de cari ale bunicilor sunt componentele grupului vocal ’’Cununa grâului’’ al şcolii generale Ocniţa, înfiinţat de Cornelia Ardelean pe întâi octombrie 2011! După două luni de repetiţii grupul a învăţat multe colinde tradiţionale care se colindă în Ocniţa şi în satele Câmpiei Transilvane!

La invitaţia parohiei Ocniţa, a părintelui Vasile Drăgan, a doamnei preotese Mariana Drăgan şi a părinţilor acestor fetiţe minunate, Cornelia şi grupul ’’Cununa grâului’’ au prezentat colindele in biserică, în faţa credincioşilor uimiţi şi mulţumiţi că, iată şi la Ocniţa ’’se face ceva ’’ pentru a-i învăţa pe copii colindele străbune dar şi cântecele şi dansurile populare! Tare mândri mai erau părinţii şi bunicii! Părintele Vasile Drăgan a oferit colindătorilor cadourile tradiţionale şi i-a invitat şi de Craciun la colindat!

Trebuie spus că acest început de drum la Ocniţa a fost susţinut de un om special! Acesta este Dan Bugnar, acum subofiţer de nădejde la penitenciarul Bistriţa şi la fel de nădejde fiu al Ocniţei pentru care satul natal este ceva sfânt iar lucrul bine făcut este crezul cel mai puternic!

În satul Ocniţa ajung în fiecare săptămână în prispa casei unde mă mai aşteaptă cu răbdare mama! Acolo este raiul meu şi raiul nostru, al acestor ţărani până –n rărunchi, chiar dacă suntem plecaţi din Ocniţa de o viaţă şi suntem azi medici, dascăli, ingineri, cântăreţi cunoscuţi sau orice altceva.

Duminică însă, Acasă am fost în clipa în care am realizat că am şi avem o datorie faţă de cei de acolo! Multe lucruri bune şi frumoase va fi făcut Cornelia de-a lungul anilor dar îngemănarea talentului şi a muncii ei în această Cunună a grâului de la Ocniţa, este o bucurie pe care nu a mai trăit-o! Şi această bucurie se cheamă, prozaic, sentimentul datoriei împlinite! Ferice de aceia care îşi doresc un astfel de sentiment! Şi binecuvântaţi de Bunul Dumnezeu sunt aceia cărora le este dat să poată simţi în suflet şi cu toată fiinţa lor acest sentiment!

Buna ziua Ocniţa, am venit Acasă!

USR-PLUS

Comentarii

12/12/11 23:18
danut

Felicitari d-na Cornelia pt initiativa, multumim d-le Archiudean pt. frumoasele cuvinte spuse despre satul nostru! .......si asta e doar inceputul!!!!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]