Şi a fost...la Bistriţa, ”Eco-Arta în şcoli”

              Cursul „ Eco-Arta în școli” , desfășurat la Bistrița între 27.05 și 29.05.2016, a reunit  la Școala Lucian Blaga din Bistriţa  40 învățători și profesori din localitățile Romuli, Josenii Bârgăului, Năsăud și Bistrița.

        Lectorul Nicolae R. Dărămuș - care este la a treia acțiune de acest fel, după Oradea și Botoșani – își fundamentează crezul cultural-educativ pe conceptul de ”artă angajată”.

        Clubul Lions din Bistrița a fost cel care a rezonat la propunerea acestuia de a demara un astfel de demers educativ-cultural regional, inițiativa fiind mai apoi sprijinită de către Inspectoratul Școlar Judeţean Bistriţa-Năsăud; ulterior, iniţiativa a fost apreciată şi de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, care a remarcat proiectul „Munţii noştri curaţi, nu curăţaţi!” din care face parte Cursul de Eco-artă, asigurând o cofinanţare de 25% din valoarea întregului proiect.

        Artele „pro natura” la care face apel Nicolae R. Dărămuș sunt literatura, fotografia, artele plastice și filmul, toate reflectând – grație angajării conștiinței artiștilor de resort – tema (re)descoperirii frăției omului cu Natura, necesitatea integrării armonioase a acestuia în Natură, dramele acesteia, starea de degradare a Mediului, utilizarea fără judiciozitate a resurselor Terrei etc., totul întregind o pledoarie pentru compasiune, bun simț și măsură, în relația omului cu Viața și cu Pământul. Autorul este convins și că prin trezirea compasiunii, implicit, a iubirii, se scurtează drumul omului spre Credință.

       ”Trezirea” la această nouă stare este posibilă prin „consumul de eco-artă”, întrucât mesajul  artistului angajat, grație frumosului din operă, grație emoției stârnite, trecând prin inima consumatorului, se cantonează în conștiința acestuia. Conceptul spre care țintește promotorul  -  lansat de el  în Cotidianul  (2004) - este cel de ”patriotism planetar”, indisolubil legat – în condițiile globalizării – de ”conștiința planetară”. De altfel, în urmă cu peste douăzeci de ani, Nicolae R. Dărămuș și-a început  ”campania personală” de educație ecologică prin arte, scriind și publicând literatură ”pro natura” (povestiri, eseuri, nuvele, tablete) și făcând fotografie de faună carpatină, fapt care a generat expoziții însoțite de conferințe și proiecții sonorizate.

        În 2001 Nicolae R. Dărămuș a abandonat irevocabil profesiunea de medic (practicată până atunci) spre a se dedica cu totul  acestui fel de medicină: cea  ”a cugetului”, menită însănătoșirii relației Omului cu Natura; primul nefiind altceva decât o parte – nicidecum un stăpân -  a celei de a doua: Natura, Marea Lucrare Divină. A fost momentul angajării sale plenare  în jurnalismul literar ”pro natura”, precum și în realizarea unor ”spectacole pentru conștiință”, pe langă editarea de carte și activitatea expozițională.

       Cursul ”Eco-Arta în școli” – un curs neconvențional -  a constat în trei astfel de ”spectacole pentru conștiință”,  în timpul cărora, dinaintea dascălilor prezenți – prin proiecții de imagini, proiecții sonorizate, prin lectură, povestire și dialog – au fost prezentate opere de literatură, fotografie, arte plastice si artă filmică,  rezultat al lucrului artiștilor lumii  devotați cauzei Terrei.

     Literatura și fotografia ”pro natura”  au fost prezente prin proiecțiile blogului foto-literar pe care Nicolae R. Dărămuș îl susține în cadrul  site-ului Wildlife Romania.  Deopotrivă, autorul a oferit cursanților volumul proză intitulat sugestiv  Inocenții Marii Terori: o carte rod al experiențialului personal,  însumând eseuri și povestiri din lumea necuvântătoarelor și a vieții sălbatice din Carpați; o lume ale cărei drame și stricăciuni sunt ignorate. Titlul cărții este rezumativ pentru conţinut: ”inocenții”  fiind majoritatea oamenilor de bună credinţă, copiii noștri, necuvântătoarele – de la molid și furnică, la păstrăv și urs – ”marea teroare” nefiind alta decât lăcomia și ”fărădemăsura” celor care, având legea și banii, strivesc fără scrupule ”corola de minuni a lumii”, Natura.  ”Nu poți strârni compasiune decât dacă te identifici până la suferință cu cei care nu se pot apăra, scriind ca aflat în pielea ursului ce poartă în măruntaie glontele vânătorului, sau din postura molidului cu coaja străbătută de lanțul drujbei. Nu suferă și nu moare decât ceea ce cunoști. Ce nu cunoști, nu există. De aceea, după ce începi să cunoști, imaginația astfel educată te conduce și intuiește stările victimelor”- a spus Nicolae R. Dărămuș; subliniind și rostirea lui Guy Debord, privind condiția autenticului scriitor angajat : ”Pentru a ști să scrii trebuie să fi citit, iar pentru a ști ce să citești, trebuie să știi să trăiești”.

      Artele plastice angajate ”pro natura”– prezentate prin albume de autor, albume colective și prin proiecții –  întrupează  lucrul unor pictori consacrați ai vieții sălbatice: Robert Bateman, John Serrey-Lester, Bob Kuhn, Ken Carlson, Raymond Ching. De remarcat faptul că, din spusele lectorului, unii dintre acești artiști își folosesc banii câștigați prin vânzarea operelor precum și notorietatea, spre a contura vizibile și tranșante atitudini civice, devotate cauzei Vieții pe Terra, începând cu  proteste și încheind prin  inițierea unor școli de pictură ”ecologică”.

   Arta filmică – dincolo de filmul documentar, destul de cunoscut publicului românesc – a fost prezentă prin filmul artistic. Timpul relativ scurt a permis doar prezentarea câtorva opere ale regizorilor Jean Jacques Annaud și Michael Apted. Primul, prezent fiind pe ecrane cu filmele Ursul, Șapte ani în Tibet și  în 2015 cu ecranizarea Ultimul lup, iar cel de al doilea cu remarcabila producție Printre Gorile (titlul original- Gorillas in the Mist) realizată după cartea autobiografică scrisă de Dian Fossey, despre experiența sa de 15 ani în jungla ruandeză, alături de gorilele de munte. De remarcat și prezența (în Gorillas in the Mist) a actriței Sigourney Weaver, care este dedicată cu totul cauzei Naturii, ea jucând deopotrivă un rol simbolic și în filmul Avatar (tot unul ecologic, în fapt).

      La sfârșitul ”cursului”, participanții şi-au exprimat opiniile privitoare la acest demers eco-cultural- educativ, din care a rezultat, printre alte aprecieri pozitive, şi necesitatea unei educaţii ecologice permanente  sistematice prin eco-artă în şcoli.

      În mod spontan o serie de participanți  (ca să respectăm realitatea ... ”participante”, caci doamnele au format majoritatea) și-au exprimat dorința de a-l invita pe Nicolae R. Dărămuș, începând din toamna anului școlar 2016-2017, la școlile unde lucrează, spre a ține  și dinaintea elevilor astfel de ”spectacole pentru conștiință”.