Şi multa bunătate strică uneori.....

Într-o gospodărie ţărănească, venind de la câmp, stăpânul văzu cum calul său, cu care muncise ziua toată, cade la pământ şi se zvârcoleşte dând din picioare. Omul se panică. Încercă să-i vină în ajutor, dar zadarnic. Îşi veni în fire şi trimise după medicul veterinar. Acesta veni, constată starea bietului dobitoc şi-i zise ţăranului:
-Lasă-l aşa, fiindcă vine eu peste o juma de oră să vedem dacă nu-şi revine singur. O să-i fac o injecţie. Să-mi aduc ce cred că e nevoie.
După ce oamenii se depărtară, purcelul gazdei, un godan drăguţ de vreo patruzeci de kile, se apropie de cal şi-i zise la ureche:
-Căluţule, scoală-te! Scoală-te dacă poţi, dragule! Au zis că vin să te înţepe cu o injecţie. Te scoli?
Calul nu dădu niciun semn, oricât insistă pureluşul. Peste vreun ceas, veni veterinarul, şi dădu calului o injecţie cu o seringă mare, dar animalul rămase aşa, dând puţin din picioare arareori.
-Mai vin mâine dimineaţă! oftă medicul veterinar. Vom încerca o resuscitare.
Zadarnic făcu ce făcu doftorul dimineaţa, că nu se văzu vreun semn de îmbunătăţire. Calul se zvârcolea, dar nu-şi deschidea ochii. Pureluşul de treabă iar se duse la animalul ce zăcea jos şi-l rugă cu duioşie să-şi vină-n fire, fiindcă el bănuieşte că se va întâmpla ceva rău. Degeaba. Spre seara celei de a doua zile, veterinarul sosi şi când văzu că animalul e tot în agonie spuse gazdei:
-Mai bine adu carabina şi să-l împuşcăm, că aşa numai se chinuieşte.
-Ştiu eu? spuse omul cu inima îndoită. Hai să merg!
Sfidând orice primejdie, purceluşul se duse la urechea calului şi începu să-l roage insistent:
-Dragule, scoală-te! Scoală-te grabnic, fiindcă stăpânul a plecat sî aducă puşca! Scoală-te, te rog!O să-mi fie aşa de urât fără tine în curtea asta!
Stăpânul se arătă cu carabina în mână, dar în acel moment, calul ce zăcea făcu un efort extraordinar, ridicându-se în picioare şi făcând un salt peste gardul grădinii, o luă la goană:
-Auleo!! strigară-ntr-un glas ţăranul şi medicul. Ce surpriză!!
-Ştii ce? răbufni vesel ţăranul.Totuşi, tratamentele tale mi-au pus bunătate de cal pe picioare. Bravo!!Uite, ia banii ăştia, iar diseară te invit la cina porcului. În cinstea dumitale o să tai purceluşul ăsta, fiindcă şi aşa aveam de gând...Să trăieşti, omule!!
MORLA: Vezi-ţi totdeauna de treburle tale!Vezi-ţi totdeauna de treburile tale!Vezi-ţi totdeauna...