Duminica a 4-a după Paşti

Singurătatea cea mai devastatoare boală a omului contemporan

Textului evangheliei:,,În vremea aceea, fiind sărbătoare, s-a suit Iisus în Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda şi care avea cinci pridvoare. În aceste pridvoare zăceau mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei, căci un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel care intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos, orice de ce boală era cuprins. Atunci era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Pe acesta, văzându-l zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, l-a întrebat Iisus: voieşti să te faci sănătos? Răspuns-a Lui Bolnavul: Doamne, nu am pe nimeni ca să mă bage în scăldătoare, când se tulbură apa; aşa că până când merg eu, altul se pogoară înaintea mea. Iisus a zis către el: scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi în clipa aceea s-a făcut omul sănătos şi şi-a luat patul său şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: este zi de sâmbătă şi nu-ţi este iertat să iei patul. El le-a răspuns: Cel care m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: ia-ţi patul tău şi umblă. Ei l-au întrebat: cine este omul care ţi-a zis: ia-ţi patul tău şi umblă? Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceea Iisus l-a găsit în templu şi i-a zis: iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple şi mai rău. Atunci omul s-a dus şi a spus iudeilor că Iisus este cel care l-a făcut pe el sănătos.”(ioan 5,1-15)
Evanghelia de astăzi ne pune în faţa ochilor noştri o minune săvârşită de către Mântuitorul asupra unui om care era bolnav de 38 de ani.Dacă în primele două duminici de după Înviere Iisus se arată apostolilor şi femeilor mironosiţe,ca să-I încredinţeze că a înviat cu adevărat-în duminica a 4-a după sf.Paşti îşi arată Dumnezeirea,vindecându-l pe omul pe care nu-l mai ajuta nimeni.Iar în cuvântarea de astăzi vreau să mă opresc la două învăţături,pentru că adesea, la suferinţa bolii se adaugă suferinţa singurătăţii
1)Ce este singurătatea ?Potrivit Dicţionarului SINGURĂTÁTE, (2) singurătăţi, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăieşte singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (şi de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate.(Dex).Mai pe înţeles,,singurătatea”este acea stare de izolare,când o anumită persoană simte lipsa comunicării sau relaţionării cu cei din jurul său.Şi am putea spune că singurătatea este acea suferinţă a omului din zilele noastre care este lipsit de afecţiunea semenilor.Sunt cercetători care susţin că singurătatea ar debuta încă de la naştere, când am începe să plângem pentru că ne despărţim de mediul în care ne-am dezvoltat, simţind că va trebui să fim singuri într-o altă lume. Şi tocmai din acest motiv am deveni sociabili, încercând pe tot parcursul vieţii să evităm singurătatea. .Singurătatea nu ţine cont de vârstă. Există singurătatea copiilor ai căror părinţi petrec prea puţin timp cu ei. Există singurătatea adolescenţilor care simt că nu sunt înţeleşi de cei mai în vârstă . Există singurătate în cadrul căsătoriei, în care soţii pot trăi o acută înstrăinare. Există singurătatea celor bătrâni, care se simt adesea nedoriţi şi inutile.Şi nu de puţine ori ne întâlnim cu problema:,,Doamne, nu am om”.Iar ,,singurătatea ”este acel sentiment trist pe care-l constaţi pe propria piele că ceilalţi te izolează,sau se îndepărtează de tine.Prin alte cuvinte, vin în viaţă acele momente de singurătate care nu pot fi depăşite prin nici un mijloc uman – doar de către Dumnezeu.Omul bolnav parcă vrea să îi spună la Iisus că toţi l-au părăsit şi au uitat de el,pentru că răspunsul lui este un plâns,,Doamne, nu am om…”Şi la acest răspuns,Iisus Mântuitorul îi răspunde prin cuvinte:,,În lume necazuri ve-ţi avea,dar să nu uitaţi că Eu ,Iisus sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor.
2)Cum Dumnezeu este prezent în viaţa noastră ?
Dacă suntem atenţi pe tot parcursul vieţii noastre Dumnezeu îşi face simţită prezenţa şi atunci când avem bucurii şi spunem că Dumnezeu ne-a binecuvântat şi ne poartă de grijă,dar şi atunci când avem necazuri,pentru că nu ne părăseşte.Evanghelia de azi ne spune despre un om bolnav de 38 de ani şi pe care poate toţi cei apropiaţi l-au părăsit, dar Dumnezeu nu.Pentru că fiecare dintre noi trebuie să vedem prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră,care înseamnă că nu suntem singuri şi că cineva ne ţine de mână permanent,chiar şi atunci când trecem prin suferinţă.De aceea apostolul inspirit spunea :,,daţi mulţumire pentru toate că aceasta este voia lui Dumnezeu”Şi viaţa noastră a fiecăruia se desfăşoară între cele două mari evenimente între naştere şi moarte, între leagăn şi mormânt.Iar pe parcursul acestei călătorii fiecare dintre noi avem parte de bucurii dar şi de încercări ale acestei vieţi.Iar motivele sau argumentele care ne arată prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră sunt nenumărate şi mă opresc la câteva:
a)Prezenţa lui Dumnezeu în viaţă când suntem fericiţi
Dumnezeu nu este doar Creatorul acestei lumi şi al nostru implicit şi este cel care ne poartă de grijă.Ne dă sănătate pentru ca să putem merge la serviciu pentru a ne putea câştiga pâinea cea de toate zilele ,dar şi înţelepciune pentru a putea deosebi binele de rău.
b)Prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră când suntem în necaz-chiar dacă de multe ori noi nu îl vedem atunci când avem de trecut prin necazuri şi greutăţi,Dumnezeu este alături de noi şi nu ne părăseşte.Când apostolul Petru era pe marea învolburată şi începe să se scufunde strigă:,,Doamne scapă-mă”,iar Iisus îi întinde grabnic mâna,zicându-i :,,puţin credinciosule pentru ce te-ai îndoit”,pentru că Eu sunt aici cu tine.În evanghelia de astăzi Iisus este cel care merge şi îl caută,îl află şi îl vindecă pe cel bolnav de foarte multă vreme ,ca şi dovadă că atunci când suntem părăsiţi de oameni şi chiar şi de cei apropiaţi,nu suntem părăsiţi,nu suntem uitaţi de Dumnezeu.Paraliticul nu avea om care să-l ajute. Dar avea un OM – Omul Dumnezeu, Iisus însuşi.
Mesajul evangheliei Ca şi mesaj al evangheliei,am putea spune că şi evenimentele nedorite,neplăcute,bolile şi încercările,insuccesele şi dezamăgirile fac parte din viaţa noastră.Însă important este să nu ne pierdem credinţa şi speranţa,pentru că Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată.Şi noi îl putem avea pe Iisus ca Prieten şi Însoţitor în viaţă, ca să ne întărească, pentru că singuri am fi slabi, să ne dea curaj, pentru că singuri am fi fricoşi şi să ne repete promisiunea prezenţei Sale, pentru că altfel ne-am pierde în singurătate.Aşa cum însuşi Iisus spunea:,,Nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.” Să încercăm să fim şi să devenim mai buni. Să fim atenţi faţă de cei care suferă nu doar de boli trupeşti ,ci şi de boli sufleteşti.Să spunem chiar şi un simplu salut de "Bună ziua" vecinilor, celor singuri şi bătrâni care în solemna lor tăcere trăiesc dureros lipsa de comunicare.Să ne gândim întotdeauna când vedem un om bolnav că şi eu aş putea fi în locul lui şi atunci cu siguranţă v-om deveni mai buni.Amin !

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]