Sinodalitatea ca element fiinţial al Bisericii

Pericopa Apostolului de astăzi, parte a celui de-al patrusprezecelea capitol al cărţii Faptele Apostolilor, debutează cu o descriere a activităţii misionare desfăşurate de către Sfântul Apostol Pavel într-una dintre călătoriile sale misionare. Sfântul Luca arată rezultatele bune ale activităţii lui în părţile Antiohiei, la Listra, Iconiu, Pisidia, Pamfilia, Perga, Atalia şi în alte cetăţi, dar şi în părţile Feniciei şi Samariei.
Bogată în conţinut istoric, abundând în date şi indici, cu precădere spaţiali, ea pomeneşte, între altele, şi despre cauzele care vor duce ulterior la convocarea sinodului Apostolic, citez:
,,Iar unii, coborându-se din Iudeea, învăţau pe fraţi că, dacă nu vă tăiaţi împrejur, după rânduiala lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi. Deci făcându-se pentru ei ceartă şi împotrivire, nu puţină cu Pavel şi Barnaba, au rânduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să meargă la Apostolii şi la preoţii din Ierusalim pentru această întrebare".
Prezenţa acestui pasaj, şi a capitolului următor certifică existenţa, încă din perioada de început a Bisericii, a practicii sinodale, ca mijloc folosit pentru lămurirea unor chestiuni morale sau doctrinare care puteau degenera în schisme. Decizia sinodului, despre care se va vorbi ulterior, arată că, încă dintru început, creştinismul s-a caracterizat printr-o mare deschidere în cele ale credinţei. Momentul sinodului, sau mai precis hotărârea lui, marchează un punct important al individualizării noii credinţe în raport cu iudaismul. Chiar dacă şi după Sinod, până la asediul Ierusalimului, creştinii vor mai frecventa încă sinagoga iudaică, din această perioadă însă, crezul lor va fi clar diferit de cel al iudeilor mozaici, iar aceştia se vor îndepărta încet încet de ei.
Acest fapt are, pe lângă importanţa istorică şi o relevanţă simbolică. El ne arată nouă creştinilor de astăzi, că trebuie să ne rupem de vechea lege a păcatului în care trăiam înainte de Hristos, şi să ne raliem legii harului, făcându-ne receptacule ale lucrării lui. Să ne ajute Dumnezeu tutoror, ca urmând îndemnului Apostolului, să ne individualizăm în cadrul comunităţii bisericeşti în care activăm prin practicarea virtuţilor, contribuind în acelaşi timp la zidirea sufletească a întregii comunităţi prin lucrarea noastră.